Avocatul din spatele celei mai mari despagubiri din istorie: Nu sfatuiesc pe nimeni sa incheie tranzactii cu statul

Briciu are biroul in Dorobanti, cea mai exclusivista zona din Capitala, insa nu este o persoana care sa epateze prin lux, din contra simplitatea este probabil prima trasatura pe care o observi la el.

Impreuna cu Gheorghe Florea si Valeriu Stoica, Traian Briciu l-a reprezentat pe Costel Constanda in procesul in care Tribunalul Bucuresti a decis ca Primaria Capitalei trebuie sa-i achite omului de afaceri suma de 165 milioane euro. Decizia – care anuleaza actul prin care Constanda a primit de la municipalitate un teren in Satul Francez in schimbul celui din parcul Bordei – nu este insa irevocabila, ea putand fi atacata la Curtea de Apel.

Marul discordiei in proces a fost refuzul consilierilor generali de a aproba Planul Urbanistic Zonal (PUZ) pentru terenul din Satul Francez, desi acest lucru era prevazut in contractul de schimb terenuri. Din cele 165 de milioane euro, cea mai mare parte este reprezentata de suma de 109 milioane euro, contravaloarea terenului din Bordei, pe care municipalitatea nu poate sa-l restituie pentru ca l-a facut parc.

DailyBusiness.ro:Avand in vedere miza procesului Constanda, credeti ca vor intra noi nume mari de case de avocatura in joc, pe langa cele 6 implicate pana acum in proces?
Traian Briciu: Nu stiu si nu pot da detalii, fiind vorba de un caz in derulare. 

DB: Sunteti avocatul lui Constanda inca de la primul proces cu municipalitatea. Ii veti mai fi alaturi si la eventualul recurs inaintat de aceasta institutie?
TB: Clientul decide.

DB: Clientul este foarte increzator in sansele sale de castig, din moment ce a platit peste 1,5 mil. euro taxa de timbru. De ce o suma asa de mare?
TB: Suma este mare pentru ca se calculeaza ca procent din pretentiile solicitate.

DB: Dar cum s-a ajuns aici? De ce credeti ca acei consilieri nu aprobasera Planul Urbanistic Zonal (PUZ), desi acest lucru era prevazut in contractul de schimb terenuri?
TB: Nu stiu. Am ascultat si eu sedinta respectiva a Consiliului si nu am inteles de ce. Poate din motive electorale, pentru ca da bine sa-l atace pe client.

DB: Pe baza experientei dumneavoastra, inclusiv din acest dosar al despagubirii record, ce sfaturi ati avea pentru oamenii de afaceri?
TB: N-as sfatui pe nimeni sa incheie tranzactii cu vreo institutie publica. Exista un grad de neseriozitate extrem de ridicat, dublat de conceptia ca statul nu ar trebui sa plateasca, indiferent de daunele pe care le-ar produce.

DB: Sunteti si profesor la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. Cum reusiti sa impacati cariera didactica cu avocatura. Pe care o preferati?
TB: Prin efort, inclusiv fizic. Probabil ca voi rezista o perioada pe doua planuri. Nu cred ca voi renunta neaparat la vreuna. Poate se vor modifica ponderile in favoarea carierei didactice, pentru ca aici nu se pot face compromisuri.

DB: Vi s-a intamplat vreodata sa intarziati la vreun proces din cauza cursurilor de la Facultate?
TB: Da. Mi s-au respins multe din cererile de amanare pe care le-am facut, pentru ca nu puteam sa ajung in instanta din cauza cursurilor. E frustrant, dar e normal.

DB: Cum arata o zi obisnuita de lucru din viata dumneavoastra? Lucrati mult peste program, in weekend-uri?
TB: Poti sa-ti permiti sa lucrezi mereu. Nu ai teoretic o pauza. Vacanta am suprimat-o de tot. Din toamna intra in vigoare noul Cod Civil, iar aceasta e o perioada ideala pentru a vedea noua legislatie. Sunt mii de articole, asa ca vara e compromisa. Vestea buna e ca acest cod se schimba o data la 150-200 de ani, actualul datand de pe vremea lui Cuza.

DB: Si cum se face ca un avocat ca dumneavoastra nu lucreaza la o mare casa de avocatura?
TB: Nu stiu cate mari case de avocatura ar accepta ca eu sa lucrez in paralel in invatamant. Vreau sa duc cariera didactica pana la capat, asta ma defineste.

DB: Dar avocatura ofera satisfactii materiale mult mai mari decat invatamantul…
TB: Partea materiala nu ramane, cariera didactica ofera alte multumiri activitatii tale. Spre exemplu, cand la un examen foarte greu, studentii tai au rezultate vizibil mai bune decat altii. Facultatea de Drept sta foarte bine, e printre singurele la care intrarea se mai face pe baza de examen. O alta mandrie este sa vezi studentii realizati.  E un mod de a crea.

DB: La casa de avocatura la care lucrati, ati adus din fostii studenti?
TB: Toti sunt fosti studenti. Facultatea de Drept este o pepiniera buna.

DB: Pe partea de avocatura, ce ambitii aveti? Va veti infiinta propria casa de avocatura sau ramaneti la Gheorghe Florea si Asociatii?
TB: Pentru mine, personal, nu mi-am facut vreun plan. Sunt implicat de la sfarsitul lui 2009 intr-un proiect, Institutul National pentru Pregatirea Avocatilor. Avocatura sufera in fata magistraturii. Nu toti avocatii beneficiaza de o stagiatura la fel de buna, cum este in cazul magistratilor. Vreau ca acest Institut sa fie la fel de puternic precum cel al magistraturii, sa creeze omogenitate in randul stagiarilor si sa existe o limita sub care ei sa nu poata fi.

DB: Si ce anume vreti sa faceti mai exact?
TB: Sa atrag cati mai multi lectori de prestigiu care sa le transmita stagiarilor cat mai multe lucruri pozitive, astfel incat sa apropiem cat mai mult nivelul de pregatire initiala al avocatilor de cel al magistratilor. Dar uneori este greu sa convingi un lector, care castiga ca avocat 300 euro/ora, sa vina sa predea. Cu cat poti sa-l platesti ca sa vina? Institutul are fonduri putine, este sustinut de Uniunea Nationala a Barourilor.

DB: Ce parere aveti despre denumirile ce vi s-au conferit in presa, precum „avocat al diavolului” sau „aparator al rechinilor imobiliari”?
TB: Nu iau in seama aceste lucruri pentru ca nu este vorba de o presa de specialitate. Pentru mine conteaza parerea colegilor, profesorilor.

DB: Din referirile din presa, apareti doar cu procese castigate. Care este ponderea proceselor pierdute?
TB: Ponderea celor castigate e semnificativ mai mare.

DB: Cam cat, 60-40 70-30, 80-20, 90-10?
TB: Ultima varianta e cea mai apropiata. Imi selectez bine cazurile initial. Rar preiau cazuri cu 0 sanse de reusita. Imi place sa le spun clientilor din start ce sanse au. Intr-un proces, de cele mai multe ori intri cu un dat: dreptatea clientului.

DB: Ce castig anual are un avocat de talia dumneavoastra?
TB: Serviciile juridice nu sunt produse standardizate. In acest domeniu nu se practica standardele. Sigur ca la casele  mari de avocatura sunt tarife orare, dar acestea sunt orientative.

DB: Dar macar ca ordin de marime, sute de mii, milioane de euro?
TB: Ce pot sa va spun este ca sunt platitor lunar de TVA (in aceasta categorie intra cei ale caror venituri anuale depasesc 100.000 euro – n.r.).

DB: Aveti vreun hobby deosebit?
TB: Hobby in sine nu am, pentru ca nu prea am timp. Imi place sa citesc, dar pe domeniul istorie si studiul religiilor. Mi se pare ca religiile arata latura cea mai profunda a omenirii. Datorita pasiunii pentru istorie am si ajuns in zona stiintelor juridice.