Departamentul de
Analiza Financiara al Casei de Insolventa Transilvania a analizat
factorii micro si macroeconomici ce caracterizeaza anul 2013,
aspectele financiare ale fiecarui sector de activitate, modalitatea
de finantare, legislatia specifica, aspecte legate de consum si
consumatori precum si tendintele in economie si, pe baza lor, au
identificat domeniile ce ar putea fi supuse riscului anul acesta.
”In mod evident,
nu exista o solutie general valabila pentru reechilibrarea acestor
companii. Analiza si diagnosticul trebuie facute de la caz la caz,
insa, in mod cert, sansele de redresare sunt legate de momentul
identificarii problemei si al interventiei pentru remediere. Cu cat
interventia este mai rapida, cu atat sansele de redresare sunt mai
mari. Daca este idetificat in prima faza, dezechilibrul se poate
remedia prin simple negocieri si esalonari, evitand insolventa”, a
declarat Rudolf Vizental, managing partner Casa de Insolventa
Transilvania.
„Intr-o faza
ulterioara, redresarea este posibila printr-o reorganizare judiciara.
Dar daca problema este ignorata iar intervantia este amanata, exista
riscul de a compromite posibilitatile de redresare, iar falimentul
devine un scenariu probabil”, a completat acesta.
Clinicile
medicale private
Modul in
care s-a finantat investitia precum si motivele ce au dus la
imposibilitatea de a respecta business planul initial au dus la un
grad de indatorare acum neconfortabil pentru clinicile medicale
private.
Acestea
s-au bucurat, intr-o perioada in care cele mai multe sectoare nu
aveau acces la finantare (2008-2010), de un interes crescut, atat
din partea investitorilor cat si din partea finantatorilor. In doi
ani s-au dezvoltat peste 100 de clinici private, cu o contributie
proprie de 10-15%.
In cele
mai multe cazuri bugetele au fost depasite, iar perioada de gratie a
fost corelata cu finalizarea investitiei, nu cu atingerea punctului
de echilibru. Capacitatea celor mai multe clinici deschise a fost
insa supradimensionata, tarifele pentru servicii medicale in 2013 se
situeaza sub nivelul asteptarilor din momentul in care s-a demarat
investitia, asa ca business planul initial a devenit nesustenabil.
Colaborarile
cu medicii au fost incheiate in sistem part-time, mizandu-se pe o
migrare a pacientilor dinspre spitalele de stat catre clinicile
privat. Tendinta a fost insa inversa, iar asta s-a datorat
capacitatii reduse de plata a pacientilor, dar si unor metehne
traditionale ale medicilor.
Romanii,
chiar si in conditiile in care acorda prioritate sectorului medical,
nu au inca motivatia, cultura, si capacitatea de plata necesare
pentru a apela la sectorul medical privat in schimbul celui bugetar.
In plus,
controversatul mod de decontare dintre CNAS si spitale private este
decalat in timp si necolerat cu performantele acestora si nici cu
costurile efective.
Morarit
si panificatie
Dificulatiile
cele mai mari ale sectorului de morarit si panificatie par a-si avea
originea in evaziunea fiscala. Potrivit unor estimari din 2010 ale
patronatelor din industria de morarit si panificatie, cantitatea de
paine neinregistrata anual in Romania se ridica la 1,56 milioane de
tone, respectiv 72% din productia totala de paine, cifrata la 2,16
milioane de tone.
Datele
oficiale ale Institutului National de Statistica (INS) arata un
consum lunar de paine de numai 45.000 – 50.000 tone fata de
180.000 tone cat sunt estimarile patronatelor din domeniu, conform
productiei. Practicarea evaziunii fiscale de catre jucatorii mici
elimina comerciantii mari, care sunt constransi sa evidentieze in
mod corect toate operatiunile.
Companiile
care au dezvoltat investitii finantate din fonduri europene, atrase
pe de o parte de nevoia de dezvoltare si pe de alta de mirajul
fondurilor nerambursabile, au fost afectate de gradul de indatorare
creat, de costurile suplimentare generate de investitia noua ori de
depasirile de costuri ale proiectului sau ale cheltuielilor
neeligibile.
Si in
cazul painii si al produselor de panificatie, populatia se
orienteaza spre pret mic, in detrimentul calitatii, ceea ce este
inca un motiv al dificultatiilor curente ale jucatorilor din
domeniu.
Sectorul
de bricolaj
Acest
domeniu a supravietuit crizei mult mai bine decat sectoarele conexe:
constuctiile si imobiliarele. In speranta revenirii pietei,
depozitele de bricolaj (segmentul ”Do it yoursedf” DYI) au
continuat extinderea teritoriala chiar si in ultimii ani, intr-o
piata ce s-a comprimat continuu.
Dificultatile
financiare au fost generate pe de o parte de pierderile din
activitatea curenta (cele mai multe fiind rezultatul promotiilor
pentru extinderea cotei de piata), pe de alta ca urmare a
investitiilor pentru deschiderea unor noi depozite.
Principalii
jucatori de pe piata au avut in 2011 cifre de afaceri cumulate de
6,8 miliarde de lei, peste 12.000 de angajati si un total de 125 de
magazine la nivel national (potrivit datelor de la Ministerul
Finantelor si informatiilor de pe site-urile companiilor). In acest
segment extrem de competitiv, creat de jucatori nationali si
multinationali, nu s-a creat nicio segmentare a clientelei.
Astfel,
pentru cumparatori, principalul criteriu de selectie intre un
magazin si altul a devenit doar pretul. Toate aceste motive fac din
2013 cel mai dificil an din ultima perioada pentru segmentul
magazinelor de bricolaj.