Dan Chisu: Business-ul este ca ceaiul – trebuie sa stii cand sa te opresti din pus zahar

Dan Chisu produce de asemenea emisiuni TV, poate cea mai cunoscuta fiind „Mananc, deci exist”. Omul de afaceri, care marturiseste ca a calatorit mai mult decat chiar marii exploratori, a discutat cu DailyBusiness.ro despre perspectivele pietei de publicitate din Romania, despre organizarea de evenimente, dar si evolutia Restaurantului Esperanto si a Clubului Deko.

DailyBusiness.ro: Restaurantul Esperanto si Club Deko sunt doua dintre business-urile „marca Dan Chisu”. Cum va implicati in acestea si ce afaceri genereaza in aceasta perioada dificila?
Dan Chisu: Am renuntat la managementul celor doua. Am lasat conducerea in totalitate pe mana altor oameni competenti, eu ramanand patron si continuand sa vizitez localurile, mai ales din placere si pentru a-mi pune amprenta personala asupra meniurilor. De fapt, acesta este si scopul pe care trebuie sa il urmareasca orice business-man – la un moment dat sa se detaseze de afacerea sa si sa lase conducerea in mana altor manageri. Nu poti sta o viata intreaga axat doar pe cateva afaceri, trebuie sa te si bucuri de viata.

DB: Si sub noul management cum au evoluat afacerile restaurantului si clubului?
DC: Anul acesta, din cauza crizei economice, afacerile vor scadea putin. Pe 2008 a mers insa bine. Nu pot oferi cifre exacte, insa pot spune ca in cazul Esperanto am avut un turnover mediu de circa 120.000 lei (33.000 euro) pe luna, in timp ce in cazul Clubului Deko, axat pe stand-up comedy, am generat, exclusiv din vanzari de bilete, deci lasand la o parte alte vanzari, un turnover de 22.000 euro in lunile de primavara. Ambele business-uri sunt pe profit.
[quote]Publicitatea TV ia urma posturilor care sunt in derapaj[/quote]
DB: Cum incercati sa va diferentiati de alti jucatori de pe piata, avand in vederea cresterea concurentei din ultimii ani?
DC: Consider ca pentru a avea succes intr-un business este absolut necesar ca afacerea sa aiba cel putin un strop de originalitate, parte din personalitatea managerului. Astfel, bucataria din Restaurantul Esperanto nu are nicio legatura cu alte bucatarii din lume. Am „copiat” marii bucatari de pe mapamond si mi-am deschis un restaurant in stil propriu. Cat despre Deko, este primul si deocamdata singurul club dedicat stand-up comedy-ului din Romania. Cand l-am deschis nici macar nu exista acest curent in Romania si era nevoie de asa ceva. Practic in SUA se facea stand-up comedy pe teme politice, sexuale si legate de oamenii de culoare, negri. M-am gandit ca si in Romania este posibil, intrucat si noi avem politica, sex si…tigani. Si se pare ca nu m-am inselat.

Emisiunile TV, o activitate banoasa

DB: Ce planuri de viitor aveti in ceea ce priveste aceste doua business-uri?
DC: Nu vreau sa ma extind. Cred ca a venit timpul sa ma potolesc. Imi pare rau ca nu am facut-o mai repede, la 40 de ani, nu la 50. Secretul este sa stii cand sa te retragi, cand sa dai jos cravata si sa o pui in cui. Vreau sa fac ceea ce imi place in continuare – filme, poate si emisiuni TV, fiind banoase si in general placute, dar si organizare de evenimente. Vreau sa incep sa nu mai fiu privit doar ca „bucatarul Dan Chisu” cum, din nefericire, se intampla in prezent. Vreau sa diminuez acest brand, sa nu mai fie „profesia mea”.
[img=403][/img]
DB: Ati spus ca emisiunile TV sunt o activitate banoasa. La ce lucrati in prezent si cat de banos este, mai exact?
DC: Castig deseori mai mult din emisiunile TV decat din alte afaceri in care sunt implicat. Din toate business-urile, in prezent, castig cam 500.000 euro pe an, net. Realizez emisiunea „Calatoresc deci exist”, care va fi difuzata cel putin pana in iunie 2010, dupa care… mai vedem. Daca te plimbi prin lume cum am facut-o eu, ai avea 1.000 de idei de business-uri ce s-ar preta si in Romania.
[quote]Daca vreau sa vand Noaptea Devoratorilor de Publicitate? De ce nu… cateva sute de mii de euro[/quote]
DB: Ce parere aveti de evolutia pietei de publicitate din Romania din ultimii ani?
DC: Din nefericire, publicitatea TV ia forma posturilor care au derapat si inca sunt in derapaj. Cam toate posturile mari de televiziune fac rabat de la calitate in fuga pentru audienta, si publicitatea aluneca si ea. Publicitatea online va castiga teren si sunt 100% sigur ca, nu foarte tarziu, companiile vor realiza ca acest mediu este mult mai precis, sigur si masurabil decat alte platforme pe care se poate face publicitate. Criza a determinat deja o reasezare a bugetelor, romanii inca lupta cu o mentalitate invechita.

Publicitatea, o mica oglinda ce reflecta realitatea economica

DB: Cum vedeti „publicitatea viitorului” in Romania?
DC: Mare parte se va duce online, TV-ul va ramane si el, insa, dupa modelul tarilor dezvoltate. Haideti sa va spun o anecdota. Daca extraterestii ar veni acum pe Terra, ar avea de 50.000 de ori mai multe sanse sa gaseasca un clip publicitar mai degraba decat un film artistic sau serial. Este evident de ce – se face mult mai multa publicitate decat se fac filme. Interesant este ca, daca stam si ne gandim, fiecare clip publicitar reliefeaza aproape perfect bunastarea tarii in care este realizat clip-ul din anul respectiv. Publicitatea reprezinta „o mica oglinda” a puterii economice, concurentei, dintr-un anumit an. Va amintiti cum aratau spoturile la inceputul anilor ’90? „V-am prins, vrajitoarelor!”, era tot ce se putea atunci. Acum… este putin altceva. In viitor? Sa veniti la Noaptea Devoratorilor de Publicitate si vom putea masura nivelul de evolutie.

DB: Apropo de Nopatea Devoratorilor de Publicitate. Mai este profitabil?
DC: Mai este, lumea vrea sa vada publicitate, industria este in continua miscare. Intr-adevar, castigurile au scazut, intrucat s-a redus si numarul de proiectii. De obicei scoteam cam 200.000 euro din acest business, pe an, acum scot cam 100.000 euro. Se face din ce in ce mai greu – licenta costa cam 5-7.000 euro, sala costa 1-3.000 euro, afisele costa si ele, o trupa in deschidere, la fel… trebuie gasit si sponsor. Acestea se realizeaza ceva mai greu in ultimul timp.

DB: V-ati gandit sa vindeti business-ul? Marca Noaptea Devoratorilor de Publicitate, drepturile de organizare?
DC: Este foarte greu sa vand asa ceva, fiind un business extrem de personal. Am creat atmosfera dupa stilul propriu. Eu da, sunt dispus sa vand, de ce nu? Cat as cere? Pai…sa calculam…avand in vedere ca s-ar castiga un minim de 100.000 euro la fiecare eveniment…avand in vedere si eforturile…cred ca as vinde business-ul cu cateva sute de mii de euro.

DB: Ce lipseste in Romania pe segmentul organizarii de evenimente?
DC: Oameni capabili avem. Agentii care sa faca asa ceva, avem. Ce lipseste? Simplu. Chiar baza. Infrastructura. De ce a esuat concertul Madonna? Va spun eu: pentru ca nu am avut un loc unde sa tinem concertul. Nu avem stadioane. Nu avem sali de cinema. Imaginati-va cum ar fi fost Festivalul de la Cannes daca nu s-ar fi construit acolo, special pentru eveniment, Le Palais du Festival. In Romania, daca vrei sa bagi in Sala Polivalenta un decor mai mare de doua usi nu se poate, pentru ca nu a fost construita cu cap. Mai avem mult de tot de lucru pana sa ajungem la nivelul unor tari precum Franta sau Germania la nivel de organizare de spectacole. De asemenea, unii organizatori dau publicului fix ceea ce au platit si nimic mai mult. Un mic secret este sa surprinzi placut spectatorul, sa le oferi un bonus, un cadou, un joc de lumini neasteptat, ceva pentru care sa simta ca a meritat si sa isi aminteasca de eveniment, sa vina si in viitor.
[quote]Principala mea calitate este… superficialitatea[/quote]
DB: Cu toate acestea, tot „indrazniti” sa organizati in Romania evenimente… Care sunt riscurile?
DC: Intr-adevar, voi continua sa organizez evenimente, imi place. De exemplu, curand il voi aduce din nou in tara pe Goran Bregovic. Ce riscuri sunt? Sa nu gasesc mixul perfect intre pretul biletului si ceea ce asteapta consumatorii. De exemplu, daca pui un bilet prea ieftin, sala se va umple imediat, dar profiturile vor fi mici. Daca il pui prea mare, vor fi 100 de oameni care vor plati, si 1.000 care stau afara si ar fi dorit sa intre, dar nu isi permit. Si eu am gresit, pana am invatat. La un concert Bregovic din Moldova, acum ceva timp, am pus pretul de 40 de lei pe bilet. Acestea s-au vandut imediat, apoi mare parte dintre ele au fost vandute „la negru”, cu 60 de lei. Si lumea le-a cumparat la acest pret. Am realizat ca, pentru a fi castigat mai mult, pretul corect era de fapt 60 de lei.

DB: Pe langa acestea, mai aveti si alte activitati. Sunteti implicat in Green Media – proiectul HappyFish.ro, organizati festivalul de film DaKINO, mai nou regizati si produceti si filme.
DC: Nu reusesc chiar tot timpul. Toti ne-am dori ca toate afacerile sa fie pe profit, dar si eu am gresit. Am avut un business de mobila cu un asociat suedez, care a esuat, de exemplu. Am vrut sa fac si o scoala de gatit, proiect care s-a intrerupt. In timp, dupa zeci de ani de afaceri, am realizat ca business-urile sunt ca ceaiurile. Trebuie sa stii cat zahar sa pui, pentru a indulci ceaiul la perfectie. Daca pui prea putin, iese amar. Daca pui prea mult, prea dulce. Daca pui peste nivelul de saturatie, se cheama ca linguritele acelea de zahar, bani la nivel metaforic, au fost irosite total aiurea.

Despre filme – am facut deja doua, care vor aparea in cinematografe anul viitor. Unul se numeste „Pac, esti mort”, am investit in el 200.000 euro. Al doilea, numit „Ursul”, a fost realizat in coproductie cu Libra Film, eu investind doar 40.000 euro.

DB: Mai aveti timp si de altceva?
DC: Principala mea calitate este superficialitatea, de aceea am deschis si inceput atatea afaceri. Am vrut si am reusit sa fac foarte multe lucruri. Intelepciunea apare insa fara voie, dupa o anumit varsta, asa ca acum am realizat ca vreau sa ma bucur de viata chiar si mai mult, sa merg cu barca cu panze cat mai des. Insa este foarte greu sa renunt la afaceri, „microbul” este inca in mine, desi as vrea.

DB: Ce sfaturi ati putea da unui antreprenor care vrea sa isi deschida o afacere originala, de la zero?
DC: Intr-adevar, multe dintre business-urile mele au fost o premiera pentru Romania. Nu prea sunt in masura eu sa dau sfaturi altora. Ce pot sa spun, din experienta mea, este faptul ca atunci cand incepi ceva de la zero, esti foarte mult macinat de tot felul de intrebari, covarsit de calcule si asa mai departe. Insa ai libertate si daca totul iese bine, satisfactia este foarte mare. Daca iei o franciza, de exemplu, presiunea este mare de la compania mama, deci nu e prea placut.

DB: Ce ati schimba daca ati putea sa dati timpul inapoi cu, sa zicem, 15 ani?
DC: Sa zicem poate ca doar viata de familie, pe care am cam neglijat-o. Dar totodata sunt constient ca daca as fi ales aceasta cale, as fi regretat altceva. Orice lucru pozitiv atrage dupa sine un lucru negativ. Nu regret altele, am calatorit atat de mult incat daca acum nu as mai iesi niciodata din casa as fi aproape sigur ca nimeni nu m-ar ajunge la nivelul acesta.

DB: Care este tara ideala in aceasta perioada, de criza?
DC: (zambind) Tara unde temperatura este constant peste 20 de grade, sa nu trebuiasca sa platesti mult la intretinere. Nu gandesc ca si business-man, gandesc mai mult la placerea mea, de a sta undeva. Imi aleg destinatiile in functie de cum ma simt. Daca am o stare de spirit buna, merg in locuri deja cunoscute. Visez sa imi iau o barca cu panze foarte buna si sa merg pe mare sau pe ocean cu ea.

DB: Ce oameni de afaceri din Romania v-au influentat si va plac?
DC: Ion Tiriac. Este un om care a stiut si stie sa faca afaceri. De asemenea, imi place Dan Ostahie, cum si-a construit business-ul Altex.