Trump, Xi și Putin vor să își împartă lumea, așa cum au făcut cei trei mari lideri, Churchill, Roosevelt și Stalin la Yalta, în februarie 1945. Oare vor reuși?

Trump pare să se considere membru al unui triumvirat modern, alături de președinții Putin și Xi, care, asemenea predecesorilor lor din 1945, pot propune și decide soarta altor națiuni, după cum doresc.

Trump manifestă respect și deferență doar față de acești lideri, în contrast cu disprețul pe care îl arată față de majoritatea celorlalți președinți și prim-miniștri, remarcă profesorul Nicholas Westcott, în articolul său pentru The Conversation.

Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin s-ar putea întâlni chiar în marja summitului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), programat pentru 18-19 noiembrie.

Posibilitatea unei astfel de întâlniri a generat comparații cu summitul „celor trei mari”, desfășurat la Yalta în februarie 1945, în cadrul căruia liderii Marii Britanii, Statelor Unite și Uniunii Sovietice au discutat despre împărțirea lumii după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Strategia de securitate națională a SUA pentru 2025 precizează explicit că emisfera vestică trebuie considerată o regiune în care Statele Unite dețin preponderența și sugerează că Rusia și China ar putea avea sfere de influență similare.

Schimbarea conducerii Venezuelei impusă de Statele Unite și sprijinul acordat unor regimuri populiste apropiate de Washington din America Latină sugerează că SUA tratează această abordare cu seriozitate.

Obiectivul lui Putin de a restabili prin forță controlul Rusiei asupra Ucrainei este limpede. La fel de clare sunt și recurgerea sa la mită, amenințări și acțiuni subversive pentru a înconjura Rusia de regimuri favorabile în fostul spațiu sovietic.

Xi nu și-a ascuns obiectivul de a restabili controlul asupra Taiwanului și este în mod evident interesat să exercite influența Chinei în Myanmar și, într-un sens mai larg, în Asia de Sud-Est și în Marea Chinei de Sud.

Trump, Xi și Putin consideră Europa – și, în special, Uniunea Europeană – un obstacol în calea acceptării viziunii lor asupra lumii

Uniunea Europeană arată cum statele pot obține stabilitate și prosperitate dacă acceptă să își partajeze suveranitatea și să respecte reguli comune, având în centrul acestui aranjament drepturile omului și statul de drept.

Atât Statele Unite, cât și Rusia par hotărâte să slăbească Europa prin alimentarea nemulțumirilor față de ordinea existentă și prin sprijinirea partidelor populiste anti-UE, despre care speră că vor submina unitatea acesteia, scrie profesorul Nicholas Westcott, de la Universitatea din Londra.

Desigur, imperialismul presupune mai mult decât simplul control fizic asupra unui teritoriu. În ultimă instanță, este vorba despre cine ia deciziile importante privind distribuirea resurselor, comerțul, securitatea și guvernarea.

În parte din acest motiv, în anii care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, așa-numita ordine internațională „liberală” părea mult mai puțin liberală pentru numeroase state care își câștigaseră recent independența.

Multe dintre acestea considerau că formele de control neocolonial continuau să se exercite, la mult timp după transferul oficial al puterii, prin impunerea unor norme economice și de guvernare. În opinia lor, imperialismul nu dispăruse niciodată cu adevărat, ci doar luase forme noi.

Lumea s-a schimbat radical față de perioada de apogeu a imperialismului din secolul al XIX-lea

Timp de milenii, imperiul a fost o formă de guvernare suficient de răspândită, deoarece reprezenta o modalitate eficientă de a aduce populații cu religii, culturi, limbi și origini geografice diferite sub autoritatea unei singure puteri, care impunea ordinea.

Totuși, acest sistem nu a putut supraviețui ascensiunii naționalismului, construit în jurul unei singure culturi, etnii și limbi, precum și al unui sistem de guvernare mai centralizat.

Acest naționalism competitiv s-a dovedit a fi o sursă permanentă de instabilitate. Deși un echilibru precar al puterii a ținut pentru o vreme la distanță conflictele majore, în cele din urmă acesta a condus la cele mai distructive două războaie mondiale din istoria omenirii, desfășurate între 1914 și 1945.

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, omenirea avea capacitatea de a se autodistruge în totalitate, iar liderii lumii au ajuns la concluzia că trebuia să existe o modalitate mai bună de soluționare a diferendelor.

Către o nouă ordine mondială

De la 43 de state membre în 1946, ONU a ajuns la 193 de membri, dintre care mulți au luptat pentru obținerea independenței și sunt hotărâți să și-o păstreze. Ordinea multilaterală instituită după război a contribuit la sfârșitul imperiilor și a urmărit să facă lumea mai sigură pentru statele mici, astfel încât populațiile și teritoriile să nu mai poată fi tranzacționate ca niște proprietăți într-un joc de Monopoly.

Populațiile însele refuză să fie tratate ca obiecte de schimb, așa cum au demonstrat recent locuitorii Groenlandei. De asemenea, iranienii, la fel ca ucrainenii, au arătat că sunt dispuși să lupte pentru a-și alege propriul guvern, în loc să accepte unul impus de alții. Rămâne de văzut cât timp va rezista Delcy Rodríguez în funcția de președinte interimar al Venezuelei, instalată de Statele Unite, scrie profesorul Nicholas Westcott, în articolul său, publicat de The Conversation.

Comerțul și tehnologia au transformat relațiile dintre oameni și state

Globalizarea poate că nu mai este la modă, dar continuă să fie o realitate. Volumul comerțului mondial a crescut cu aproximativ 4.500% din 1950 până în prezent și a susținut o creștere substanțială atât a populației, cât și a veniturilor. Liderii, indiferent dacă sunt aleși democratic sau nu, au nevoie ca această prosperitate să continue pentru a se menține la putere.

Tehnologia a avut un impact la fel de profund. Internetul a conectat oameni din întreaga lume, chiar dacă este dominat de câteva companii americane și supus unui control strict din partea statelor autoritare în anumite țări. Totodată, dezvoltarea unor noi tehnologii militare eficiente, precum dronele, a transformat modul în care se poartă războaiele.

Vedem acest lucru în Iran și Ucraina. În aceste războaie, precum și în cele din Irak, Afganistan, Siria și Gaza, indiferent de dezechilibrul de putere, actorii „slabi” au reușit să provoace suferințe insuportabile celor „puternici”.

Utilizarea forței nu mai funcționează ca mijloc de soluționare a diferendelor. În schimb, aceasta conduce doar la „războaie fără sfârșit”, în care niciuna dintre părți nu este dispusă să recunoască înfrângerea.

Existența aliaților este la fel de importantă pentru succes precum resursele umane, banii și echipamentele militare

Atitudinea disprețuitoare a lui Trump față de aliații tradiționali ai Statelor Unite a afectat grav puterea și influența Americii în lume. Oricine va deveni președinte în 2028 va avea dificultăți în a repara aceste prejudicii.

Se vor mobiliza „puterile mijlocii” pentru a păstra o ordine internațională bazată pe reguli, așa cum speră premierul canadian Mark Carney?

În practică, acestea formează un grup prea eterogen, iar multe dintre ele – de exemplu, cele din Orientul Mijlociu – sunt la fel de susceptibile să încerce să obțină avantaje individuale de pe urma degradării ordinii existente pe cât sunt să contribuie la construirea unui sistem mai bun, care să le limiteze propriile acțiuni.

Dar, dintre cele 193 de state ale lumii, toate, cu excepția câtorva, sunt țări mici și mijlocii, al căror interes constă în principal în existența unei ordini globale care să respecte în continuare anumite reguli, să respecte drepturile celorlalți și să permită dezvoltarea pașnică a comerțului mondial.

Nu puterile mijlocii, ci statele mici au cel mai mare interes în păstrarea unei ordini internaționale bazate pe reguli.

Întrebarea este cine le poate mobiliza pentru a păstra – și chiar pentru a consolida – libertatea pe care au dobândit-o? Acesta este obiectivul asupra căruia ar trebui să se concentreze liderii democrațiilor care au mai rămas în lume.

Citește și: Casa Albă are un plan mai amplu pentru securitatea Europei: „Va fi un acord important și va implica mai mult decât Ucraina”, le-a spus Trump reporterilor. „Toată lumea va fi încântată”