La mijlocul anilor ’60, Ceausescu a decis ca trebuie sa aiba o industrie auto si l-a insarcinat pe Pacepa sa se ocupe de cumparara unei licente ieftine de productie de la o companie din Vest, iar apoi „sa fure” tot ceea ce era nevoie pentru a fabrica masina, povesteste fostul general, care la acea data era seful spionajului industrial romanesc si nu avea deloc experienta in ceea ce priveste industria auto.
Ceausescu a ales Renault 12, pentru ca producatorul era o companie de stat, iar modelul era unul ieftin. „Prea luxoasa pentru idioti”, a spus Ceausescu cand a vazut prima Dacie fabricata in Romania. Pentru a deveni „perfecta pentru idioti”, Ceausescu a dispus eliminarea radioului, a oglinzilor laterale si incalzirea pentru locurile din spate, precum si a altor „luxuri inutile”. Modelul a fost un cosmar pentru piata europeana, iar Pacepa spune ca nicio astfel de masina nu a fost vanduta in Statele Unite.
Dar Ceausescu isi dorea ca masinile din Romania sa fie prezente in intreaga lume. Si asa lui Pacepa i s-a cerut sa puna o a doua caramida la temelia industriei auto romanesti: productia unei masini pentru export. Asa a inceput istoria marcii Oltcit, afacere din care compania franceza Citroen detinea 49%. Tinta de productie pentru acest model era cuprinsa intre 90.000 si 150.000 de unitati.
Pacepa spune ca managementul asigurat de Ceausescu a fost pagubos. Pentru ca acesta si-a dorit ca piesele pentru Oltcit sa fie produse in 166 de fabrici din Romania, birocratia si proasta coordonare a fabricii au determinat pierderi de miliarde de lei intrucat acesta a produs la un nivel de 1-1,5% din capacitatea maxima.
Un alt argument in sprijinul teoriei lui Pacepa, potrivit careia implicarea statului in industria auto nu a fost de bun augur in niciun stat comunist, este si istoria Trabantului. La inceput o masina de top, modelul nemtesc a fost transformat de guvernul RDG-ului si a devenit „o farsa” de masina. Istoria s-a repetat si in cazul Jaguar-ului, model care s-a confruntat cu probleme de calitate in anii ’80, din cauza ca fabrica trecuse in mainele statului.
Fostul general de securitate isi incheie articolul cu speranta ca guvernul american va invata din greselile facute in cazul Dacia, Oltcit sau Jaguar si va evita ca istoria sa se repete in cazul General Motors.