Gheorghe se plimba pe strada ingandurat, adus de umeri si cu mainile in buzunare. Prin geamul deschis al unei masini, aude o stire de la radio: in doua luni, euro s-a intarit fata de leu cu aproape 50 de bani si prin urmare, deficitul comercial a scazut de la 80 la 70 de euro pe cap de locuitor.
Brusc, Gheorghe isi indreapta spatele, scoate mainile din buzunare si paseste mai studiat. Dintr-o data, se simte mai important. Dupa ce Romania a reusit un asemenea progres, si standardul lui de cetatean al Uniunii Europene a crescut. Trebuie, asadar, sa isi adapteze mersul si intreaga tinuta la noul nivel de prestigiu. In plus, parca nici nu mai are motive sa umble asa cocosat. Pe capul lui de locuitor nu mai apasa 80 de euro deficit comercial, ci mai putin, 70 de euro.
Cateva minute mai tarziu, intra in piata demn, cu capul sus. Se opreste in fata unei tarabe si intreaba cat costa un kilogram de rosii. „6 lei”, raspunde vanzatoarea. „Cum asa? Alaltaieri le vindeati cu 5 lei”, se mira Gheorghe. „Da, dar cu devalorizarea asta… ne descurcam si noi cum putem”, se scuza vanzatoarea.
La iesirea din piata, umerii lui Gheorghe au revenit la pozitia „semnului intrebarii”. Mergand din nou ingandurat, isi aminteste declaratiile unor analisti cu referire la „reglajele economiei nationale”. Si se intreaba daca nu cumva economia tarii ar putea fi „reglata” si fara fluctuatii ametitoare ale cursului valutar. De exemplu, prin produse mai bune, competitive la export, fabricate cu costuri mici si profitabilitate ridicata.