Sunt de meserie jurnalist, produc stiri. Pe care le public intr-un ziar, la un post de televiziune sau de radio. Ori, mai nou, pe un site. Pentru munca mea primesc bani. Cu o parte din acesti bani am voie sa cumpar actiuni la firma X?
Intrebarea se pune de mai multa vreme in mediile de presa si se afla in prim-plan zilele acestea, dupa ce Bogdan Chirieac a renuntat la functia de senior editor al ziarului Gandul. Demisia a venit in urma dezvaluirilor din Evenimentul Zilei, potrivit carora Chirieac detine actiuni la o companie care deruleaza contracte cu institutii de stat si a criticat in ziar o firma concurenta.
Afacerile cu statul reprezinta un caz particular in aceasta ecuatie. In opinia mea, aceste activitati nu pot fi incriminate decat in cazul cand respectivele contracte au fost atribuite companiei in cauza fara o licitatie corecta si conforma cu legislatia. Altfel, ar insemna ca oricine zugraveste un perete in cladirea Guvernului este corupt.
Revenind la intrebarea din titlu, trebuie sa admitem ca meseria de ziarist are un statut aparte. Cat timp detin actiuni la firma X si ma limitez doar la a incasa dividende, totul este OK. Dar daca ma apuc sa scriu in ziar (sau pe site) ca firma concurenta Y presteaza servicii de proasta calitate si indemn clientii sa o evite, atunci deja a aparut o problema. Din acel moment, am pierdut o buna parte din credibilitate. Cititorul avizat ca detin actiuni la X va avea motive sa spuna ca am scris articolul nu pentru ca am constatat acele nereguli, ci ca sa lovesc un concurent de pe piata. Iar cititorul neavizat, care nu ma stie de actionar la X, va fi practic tras pe sfoara.
Pe de alta parte si eu pot sa spun: bun, dar daca am actiuni la X si aflu ca Y isi bate joc de clientela sau inseala fiscul, ce sa fac? Sa nu public informatiile, ca sa evit acuzatia de partizanat? Ar insemna sa prejudiciez cititorii, care au tot dreptul sa stie cu ce se ocupa Y.
In concluzie, pentru a se mentine dincolo de orice suspiciuni, cel mai simplu este pentru jurnalist sa nu cumpere actiuni la nicio firma. Dupa fraza asta, e posibil sa imi sara in cap o gramada de ziaristi (mai ales cei cu functii si salarii mari), invocand dreptul la proprietate. Parca ii si aud: „adica nu suntem si noi oameni, n-am vrea si noi niste actiuni?”
Poate ca ar fi necesara o lege care sa ne spuna clar ce are si ce nu are voie sa faca ziaristul. Ca sa stie toti baietii din presa pe unde sa treaca strada si cum sa-i infunde pe colegii de breasla de la gazetele rivale.