„Cea mai grava criza de dupa revolutie”, „adeptii presedintelui au urcat pe o scena improvizata”, „presedintele nu a demisionat”, „alaturi de noi este Andrei Gheorghe, Andrei crezi ca mitingul seamana cu ce s-a intamplat in 1989?”
Televiziunile s-au intrecut in relatari emotionale dupa anuntul suspendarii presedintelui.
Cred ca „cea mai grava criza” nu face decat sa arate fragilitatea unei democratii in care oamenii uita ca puterea suprema o au ei, se numeste vot, si n-are legatura cu manifestatiile asemanatoare cu cele de dupa calificarile echipei nationale de fotbal. Prin vot se poate regla aproape orice, iar un eveniment ca suspendarea presedintelui nu este in niciun caz o exceptie.
Pe acelasi argument se bazeaza si analistii financiari care au spus deja ca suspendarea lui Basescu nu va aduce derapaje economice. O procedura democratica (indiferent cat de legitima sau discutabila din alte puncte de vedere este) nu poate afecta o economie stabila.
Cunosc destui oameni de afaceri tineri care nu dau doi bani pe disputele politice, si pe care nu-i intereseaza cine este prim-ministru, cu atat mai putin cine e presedinte. Bineinteles, cu o conditie. Ca economia sa fie solida si regulile fair-play, iar ei sa poata sa faca bani in liniste.
Numai de liniste nu mai poate fi vorba acum, cu mii de oameni in strada. Daca democratia a cam picat testul maturitatii, „la tabla” a iesit acum economia. Sa vedem ce stie.