Scenariul 1: E mai ieftin in Germania iar transportul ma costa doar 15 euro. E adevarat ca pierd garantia dar imi asum acest risc. Ajung la jumatate din pret.
Scenariul 2: firma mea aduce marfa direct din Europa, dar nu din Romania. Garantia e internationala. Imi asum transportul plus alte tipuri de cheltuieli. Si dupa toate acestea ies in avantaj decat daca aduc marfa prin canalul oficial, alb.
Primul scenariu vine din partea unui consumator. Cel de-al doilea vine din partea unui distribuitor. Ambii spun ca ies mai ieftin daca ocolesc canalul oficial, cel alb. Dupa 2007, canalele gri nu mai sunt chiar foarte gri. Sunt supuse inalbirii, pentru ca este comert in cadrul Uniunii. Deci este absolut legal. Daca sa zicem 10 procente din marfa vanduta in Romania vine pe canal gri, desi a existat putere de absorbtie din partea pietei, cifrele companiilor din Romania sunt cu 10 procente mai mici. Dar producatorul a vandut, inregistrand cresteri in alte tari, cele de unde se cumpara de obicei aceasta marfa care se aduce apoi in Romania. Corect sau nu procentul dat ca exemplu poate fi diminuat dar niciodata adus la zero. Ce poate face producatorul pentru a reduce acest business numit gri?
Caut in permanenta jucarii pentru cel mic. La prima vedere e banal. Te incalti, intri in magazin si cumperi. Cele mai interesante jucarii pentru copii sunt cele care canta, vorbesc si lumineaza. Cu luminitele ne intelegem toti. Rosu e rosu la toata lumea si asa mai departe. Dar daca jucaria vorbeste in chineza? Am una. De cele mai multe ori jucariile vorbesc in engleza sau italiana. Nu e rau sa inveti mai multe limbi. Dar daca ma uit dupa una care sa zica ceva in romana, deja incaltatul si mersul la magazin nu mai sunt ceva usor. Si uite ideea de a elimina un canal gri. Tot ce vine in Romania prin canal oficial, beneficiaza de localizare. Nu conteaza ca e vorba de alfabet, cantecul gamei sau software de securitate si soft de imprimante sau manual pentru laptop. Daca e in romana e pentru tine.
De ce nu pot cumpara o papusa care canta in germana sau un laptop cu tastatura in coreeana? Localizare. Este metoda cea mai simpla si cea mai la indemana pe care o pot avea producatorii. Daca au interes, pentru ca am zis mai devreme… ei oricum vand. Aici trebuie sa sara pe scena importatorii si unii distribuitori. Ei pot facilita localizarea. E si parte de business pentru ca ar putea face ei localizarea si in felul asta sa mareasca vazarile in cadrul companiei lor.
Sigur ca nu poti aplica localizare la orice. Ma gandesc la boxe sau la cabluri si mufe de retea. Nu ai ce sa localizezi la ele. Dar localizarea se face acolo unde este nevoie. E posibil, asa cum acuza unii, ca importatorii sa practice preturi diferite, mult mai mari pentru Romania (pentru ca aici inca se cumpara mult). Sau sa aduca game diferite si produse din Spania sa nu fie disponibile in Romania spre exemplu.
Unii numesc asta discriminare, altii business. Este un proces de business pana la urma si il inteleg. E vorba de etape. Este clar deci ca nu poti aduce procentul de vanzari din canal gri la zero, niciodata.
Cei care ar trebui sa ceara localizare sunt si consumatorii. Pentru ca daca vei cumpara in continuare imprimante in engleza si nu vei cere unele cu soft in romana, unde nu-i cerere nu-i nici oferta. Au aparut deja imprimante, camere foto, camere video, echipamente de retea si inca destul de multe altele, care sunt localizate in limba romana. Asta poate sa insemne mult mai mult pe langa cumpararea lor din canal oficial. Canalul oficial ofera si el beneficii, mai ales servicii. De care unii nu constientizeaza, cumpara din alta parte si apoi se lovesc.
Prin localizare ii poti face sa beneficieze de servicii si sa inteleaga valoarea lor. Si suntem deja intr-o perioada dificila. Dar stati sa vina anul viitor si cei care urmeaza dupa el. Sa inceapa lumea sa ceara servicii pentru ca vor fi aproape singurele care se vor vinde cu profit. Si cine si-a educat consumatorii va fi mai relaxat si va putea chiar crea noi servicii noi modalitati de profit. Pentru ca ai lui stiu.