Capcanele unui contract de transport

Contractul de transport este conventia prin care o parte – carausul – se obliga, in schimbul unui tarif, sa efectueze o deplasare de bunuri sau de persoane pe o distanta determinata, cu un vehicul corespunzator. Codul Comercial reglementeaza cu caracter general contractul de transport de marfuri, in Titlul XII, articolele 413-441, norme care se aplica atat transportului de marfuri, cat si transportului de persoane.

Conform articolului 413 din Codul Comercial „contractul de transport are loc intre expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si in socoteala altuia, ori intre unul din acestia si carausul ce se insarcineaza a-l face”.

Se numeste „caraus” persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte sau sa faca a se transporta un obiect oarecare. Carausul este denumirea traditionala pentru transportator si este subiectul principal al contractului de transport.
Partile contractului de transport sunt carausul si expeditorul, insa, la destinatie, marfurile sunt date de regula in posesia unui tert al contractului, care dobandeste drepturi si isi asuma obligatii in momentul luarii in primire a marfii.

Clauze obligatorii si facultative

Codul Comercial distinge clauze cu caracter obligatoriu si clauze facultative ale documentului de transport.

Clauzele obligatorii sunt: data incheierii, stabileste momentul in care incepe executarea obligatiilor asumate prin contract, identificarea marfii transportate, obligatiile carausului (care constau in deplasarea in spatiu a marfurilor, bagajelor sau persoanelor, insa numai cunoscand precis destinatia si timpul in care trebuie efectuat transportul, acesta va fi in masura sa-si execute prestatia), partile contractului, stipularea pretului transportului (care consta in remuneratia ce-i revine carausului in urma efectuarii transportului), semnatura si sigiliul partilor. Aceste clauze trebuie prevazute expres in contract.

Clauzele facultative sunt: itinerariul (obligatoriu in transportul maritim) si clauza penala, acea prevedere prin care partile stabilesc anticipat intinderea daunelor-interese pe care carausul va fi obligat sa le suporte in caz de neexecutare, executare necorespunzatoare sau cu intarziere a prestatiilor la care s-a indatorat.

Conform articolului 415 din Codul Comercial, documentul de transport (scrisoarea de carat) trebuie sa cuprinda:
„1. Natura, greutatea, masura sau numarul lucrurilor de transportat si daca lucrurile sunt in lazi sau pachete si calitatea acestora, numarul si sigiliile sau marcile puse pe dansele;
2. Numele expeditorului si locuinta sa;
3. Numele si locuinta carausului;
4. Locul de destinatie si persoana destinatarului (expeditorul se poate desemna el insusi ca destinatar), aratand daca scrisoarea de carat (scrisoarea de trasura sau conosamentul) este la ordin sau la purtator;
5. Portul sau pretul transportului si sumele datorate carausului pentru expeditie, adaugandu-se cheltuielile anticipate sau de provizion;
6. Timpul in care trebuie sa fie facut transportul sau, cand transportul are loc pe calea ferata, daca trebuie facut cu mare sau mica iuteala;
7. Celelalte stipulatiuni asupra carora partile s-au inteles”.

Drepturile si obligatiile carausului

In cursul transportului, carausul dobandeste anumite drepturi asupra incarcaturii. Astfel, el este un detentor al marfii in curs de transport, avand drept de retentie asupra marfurilor, privilegiul asupra marfurilor, posibilitatea de a sechestra marfurile, posibilitatea de a vinde marfurile in anumite conditii pentru a-si recupera creantele rezultate din contractul de transport.

Carausul are ca obligatii:
* la punctul de pornire – de a procura un mijloc de transport corespunzator, de a prelua marfa asigurand-o contra riscurilor, de a elibera expeditorului documentul de transport;
* in cursul deplasarii marfii – respectarea ordinii expeditiilor, parcurgerea rutei prestabilite, executarea transportului la termenul fixat, conservarea marfii pe intregul parcurs;
* la destinatie – identificarea si avizarea destinatarului despre sosirea marfii, eliberarea incarcaturii la locul si la data convenite, descarcarea marfii din mijlocul de transport, dupa caz.

Clauze abuzive

Asa-zisele clauze capcana pe care le pot introduce expeditorii in contractele de transport pot consta in introducerea de mentiuni in contract care sa prevada ca este in sarcina carausului de a despagubi pe expeditor in cazul neexecutarii fortuite a obligatiei de a efectua deplasarea (daunele in acest caz trebuie suportate de expeditor, care nu mai datoreaza pretul transportului) sau suportarea de catre caraus a raspunderii pentru starea marfii chiar daca fusese desemnat un insotitor (carausul nu raspunde de integritatea marfurilor daca insotitorul nu a luat masurile de asigurare necesare), in cazul in care ambalajele sunt defecte ori improprii transportului sau in cazul in care expeditorul nu a aplicat sigilii pe marfuri.

Nu se va putea prevedea suportarea de catre caraus nu numai a pagubei provenite prin pierdere sau stricaciune, ci si a beneficiului nerealizat, fapt prevazut in articolului 430, aliniatele 1 si 2 din Codul Comercial. Prin contract, nu i se poate impune carausului sa poarte raspunderea pentru pierderea sau stricaciunea lucrurilor transportate si dupa momentul predarii lor destinatarului si acceptarii exprese a acestora sau pentru pierderea sau deteriorarea lucrurilor transportate din cauza viciilor proprii ale acestora. Aceste clauze contravin raporturilor juridice de dreptul transportului si nu isi au locul in contractul de transport.

Alte clauze abuzive din contractul de transport care contravin ordinii publice si care nu pot fi puse in sarcina carausului sunt cele care provin din cauza straina: fapta victimei insesi, fapta unui tert pentru care autorul prejudiciului nu este tinut a raspunde, cazul fortuit, forta majora.

Particularitati pentru transportul rutier

Pentru contractul de transport de marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cand locul primirii si locul prevazut pentru eliberare se afla in state diferite, este aplicabila Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR).

Conform articolului 1, aliniatul 5 din Conventie „partile contractante se obliga sa nu aduca nicio modificare prezentei conventii prin acorduri speciale incheiate intre doua sau mai multe dintre ele, putandu-se totusi scoate de sub prevederile ei micul trafic de frontiera sau autorizarea folosirii scrisorii de trasura reprezentative a marfii in transporturile efectuate exclusiv pe teritoriile lor”.

Sunt considerate abuzive clauzele care impun suportarea de catre expeditor a cheltuielilor datorate inexactitatii sau insuficientei indeplinirii mentiunilor privind numele si adresa expeditorului, locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia, numele si adresa destinatarului, denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta, numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor, greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii, instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele.

Particularitati pentru transportul aerian

In ceea ce priveste contractul de transport aerian international, au fost elaborate norme cat mai complete, existand mai multe conventii internationale in acest sens (Conventia de la Varsovia, Conventia suplimentara de la Guadalajara). Conform acestora, transportatorul are urmatoarele obligatii: efectuarea transportului in conformitate cu clauzele stipulate in contract, respectarea normelor legale privind garantarea deplinei securitati a transportului, asigurarea transportului marfurilor fara pierderi de la preluarea lor pana la momentul predarii la destinatie.

Carausul are dreptul sa-i ceara expeditorului sa emita si sa-i inmaneze documentul numit „air consignment note” sau sa-i ceara expeditorului si sa emita documente de expeditie separate cand exista mai mult de un pachet.
Tot carausul este raspunzator pentru daune in cazul mortii sau ranirii unui pasager, daca accidentul a avut loc la bordul aeronavei ori in cursul oricarei operatiuni de imbarcare sau debarcare.

Carausul este raspunzator pentru distrugerea, pierderea sau pentru orice daune provocate bagajelor sau marfurilor. De asemenea, este angajata raspunderea carausului pentru pierderile provocate de intarzierea in transportul aerian al pasagerilor, bagajelor sau marfurilor.

Nu va fi angajata raspunderea transportatorului daca dovedeste ca el si agentii sai au luat toate masurile necesare sa evite pierderea ori ca a fost imposibil pentru el si pentru agentii sai sa ia asemenea masuri. Daca transportatorul dovedeste ca pierderea a fost provocata din neglijenta sau culpa unei persoane, instanta poate sa exonereze carausul in tot sau in parte de raspunderea sa.

In cazul in care transportul este efectuat de mai multi carausi succesivi, fiecare caraus care a acceptat pasageri, bagaje si marfuri, fiind una din partile contractante, actiunea in despagubire este indreptata contra carausului in sarcina caruia era transportul atunci cand s-a produs accidentul sau intarzierea, cu exceptia situatiei in care – printr-un acord expres – primul caraus si-a asumat raspunderea pentru intregul transport.

Conventia de la Guadalajara stabileste doua categorii de transportatori: transportatorii contractuali si transportatorii de fapt. Transportatorul de fapt este acea persoana care efectueaza in fapt, in baza unei autorizari date de transportatorul contractual, un transport international aerian.

In relatiile comerciale de transport aerian international a aparut nevoia unei asemenea reglementari, deoarece, Conventia de la Varsovia (privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian, incheiata in 1929) nu definea statutul juridic al transportatorului de fapt. Prin Conventia de la Guadalajara, transportatorul de fapt – care efectueaza transportul aerian in baza autorizatiei transportatorului contractual – este supus, ca si transportatorul contractual, reglementarilor Conventiei de la Varsovia.

Potrivit Conventiei de la Guadalajara, orice actiune intentata in legatura cu transportul efectuat de catre transportatorul de fapt, poate fi exercitata impotriva acestuia sau impotriva transportatorului contractual ori impotriva ambilor. Reclamantul este liber sa opteze asupra modului cum sa-si exercite actiunea. In cazul in care actiunea a fost intentata numai impotriva unuia dintre cei doi transportatori, acesta are dreptul sa introduca in cauza pe celalalt transportator.