Romania, anii ’80
. Un taran roman, sa-i zicem Ion Georgescu, creste in fiecare an un porc. Dar iata ca a reusit sa se gospodareasca, sta ceva mai bine cu banii, asa ca a decis, la un moment dat, sa mai creasca unul. Autoritatile comuniste promulga o lege in baza careia godacul #2 va fi rechizitionat, la un pret stabilit de stat.
Presa de partid (ca pe vremea aceea alta nu exista) il lamureste pe Georgescu ca e spre binele lui sa dea porcul la pret de curcan. Pentru ca grasunii de pe intreg cuprinsul patriei sa se dezvolte armonios, avem nevoie de o economie puternica. Tovarasii care asuda in fabrici, uzine, la birou sau la catedra trebuie sa manance si ei slanina, altfel le va scadea randamentul. Pica economia, slabeste si godacul.
Cipru, 2013. Un cipriot, sa-i zicem Spyros Anastasiou, a decis sa puna la banca o parte din agoniseala muncii lui. A aflat ca aceasta suma ii va fi impozitata. De ce? Asa au hotarat Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Uniunea Europeana (mai precis statele din zona euro).
De ce? Finantatorii internationali au dat o explicatie oficiala. Au vazut ei ca tara are probleme si vor sa o scoata din criza. O vor ajuta cu un imprumut de 10 miliarde de euro. Si vor lua banii inapoi aplicand acele impozite. Era vorba de 9,9% pentru depozitele bancare de 100.000 de euro, 6,75% pentru cele situate sub acest prag. Intre timp s-au mai purtat ceva discutii asupra cifrelor cu guvernul de la Nicosia, comunitatea internationala asteapta o rezolutie finala.
Romania, anii ’80. Explicatia cu interesul direct al porcului de a fi rechizitionat nu o cred nici ziaristii de la Scanteia. Mai ales ca tovarasii de la oras, muncitori, ingineri, medici, profesori nu par deloc bine hraniti, iar kilogramul de carne a ajuns moneda forte, la fel ca pachetul de tigari fine sau cafeaua de import.
Mesele tovarasilor din Securitate si activul PCR nu apar la rubrica de lifestyle, pentru ca o astfel de rubrica nici nu exista in presa. Probabil ei mananca bine, pentru ca dirijeaza mentalul colectiv cu tehnici atat de moderne, ca le vedem uneori folosite si in ziua de azi.
„Zi mersi (adica spasibo), Georgescule, ca ai un porc de dat. Daca traiai in capitalism nu-l aveai nici p-ala”. Acolo e somaj, inflatie, foamete. De altfel viata in socialism era mai tot timpul descrisa ca un fel de lupta perpetua impotriva capitalismului. Rontaiai soriciul nu ca sa iti satisfaci papilele gustative, ci ca sa crape de ciuda nemtii si americanii.
Cipru, 2013. Oare ziaristii de la Reuters cred ca FMI nu mai doarme de grija lui Spyros Anastasiou? E posibil. Dar in optica finantei mondiale care dirijeaza o parte din lume, aceasta parte din lume mai are o problema: rusii. Chiar si in Romania, „esti omul rusilor” reprezinta cea mai grava acuzatie pe care si-o arunca politicienii.
Si atunci, Anastasiou (ca si Anastasiev, Anastasescu, Anasztasy sau orice alt traitor de prin tarile unde colinda FMI) trebuie lamurit ca banii smulsi din buzunarul lui vor finanta lupta dusa impotriva acestui urias pericol. Bancile din Cipru vor fi lovite pentru ca acolo isi tin banii oligarhii rusi.
Lasa ca oligarhii tintiti rad cu lacrimi de ingenioasa masura. Au ei metode sa-si mute banii in alte zone. Dar nu am gasit niciun studiu care sa prezinte structura lichiditatilor din bancile cipriote sau a sumelor vehiculate prin multimea de offshore-uri. Ca sa stim daca nu cumva britanicii, olandezii sau americanii joaca prin paradisul fiscal sume mai mari decat rusii.
Au publicat jurnalistii de la The Guardian o lista cu directorii care deruleaza tranzactii voluminoase in insula din sudul Europei. Apar nume ca Moray-Stuart, Cunningham, Cocksedge, Van Den Berg, Bradford.
Romania, anii ’80. Daca la noi e asa de bine, iar la nemti si americani asa de rau, de ce o gramada de romani isi risca viata ca sa ajunga in RFG, dar niciun neamt nu sare granita incoace, sa se stabileasca la Vaslui? Iar tinerii fredoneaza ironic o parodie de la un cantec comunist, „UTC-istii de azi, RFG-istii de maine”.
Uniunea Europeana, 2013. Nu avem unde sa fugim. Actualul bau-bau, Rusia, nu prezinta nici macar avantajul unui standard de viata ridicat, precum statele occidentale in urma cu 30 de ani. Si nici motive de azil politic nu mai sunt.