O discutie interesanta apare in comentariile unei stiri DailyBusiness.ro: cine ii este mai dator celuilalt? Compania ii e datoare proaspatului angajat, pentru ca munceste, sau juniorul trebuie sa ii fie recunoscator companiei, pentru ca i se da o sansa sa invete si sa acumuleze experienta?
Argumentele cititorilor sunt majoritar in favoarea viziunii corporate, insa exista si opinii contra bine formulate.
Intrebarea insa ramane. Intr-o perioada de criza, cand ai nevoie de cash, cat de mult investesti in „tinerele talente”? Isi (mai) permite cineva sa plateasca un salariu mai mare decat plus-valoarea produsa de angajat, in speranta ca la un moment dat angajatul se va transforma intr-un „rising star” si investitia in el va deveni profitabila?