Solutia cea mai la indemana pentru companiile afectate de criza este sa renunte la o parte din angajati, pentru a taia din cheltuieli salariile acestora.
Dar salariul reprezinta doar o parte din banii pe care angajatul, prin munca lui, ii aduce companiei. Si atunci, punandu-l pe liber, nu pierzi plus-valoarea pe care acesta o realizeaza? Iar daca angajatul este un „parazit” care mai mult consuma decat produce, trebuia concediat oricum, fara sa mai asteptam criza.
Exista si situatia cand clientii isi reduc cererea si atunci productia companiei scade, astfel ca o parte din lucratori devin nerentabili.
Dar mai este posibila si o alta situatie, cand la o firma de transport marfa, de exemplu, se pune problema disponibilizarii soferului X. „Nu putem sa il dam afara pe X. El cara marfa pentru 3 clienti, care se vor duce la concurenta daca ii lasam balta”, spune directorul de exploatare.
Atunci, directorul general gaseste solutia: alti 3 soferi vor lua in „portofoliile” lor cate unul din acei clienti si vor primi, ca recompensa, o crestere de 10% la salariu.
Si astfel, cu exceptia disponibilizatului X, toata lumea este multumita: compania a economisit 70% dintr-un salariu (angajatii au retributii aproximativ egale), iar cei 3 soferi se bucura ca si-au pastrat joburile, ba mai si castiga cu 10% in plus. Ei nici nu mai baga de seama (sau le e frica sa spuna) ca volumul lor de munca a crescut cu 30%.
In acest context, ar fi interesat de urmarit daca Evenimentul Zilei isi va reduce numarul de pagini.