Cazul soferului din Craiova care a omorat in bataie un batran pentru ca traversa prea incet este important nu numai pentru tabloide, ci si pentru ziare serioase, inclusiv specializate pe business cum este acesta.
Motivul e simplu, il detaliez pe scurt si apoi intru in subiect. Lipsa de incredere (in Justitie si orice alte institutii de stat, dar si unii in altii) este una din cauzele pentru care lucrurile merg prost in Romania, in comparatie, sa zicem, cu Suedia. De ce mi-as deschide o firma, daca as fi un student plin de idei si sperante, cand vad ca tribunalul e ingropat in dosare comerciale care nu-si gasesc rezolvarea ani in sir, iar un afacerist care nu-mi da banii datorati poate sa scape cu usurinta? Mai bine nu intru in afaceri, pentru ca nu am incredere.
Revenind. Justitia are o mare problema de credibilitate, imagine, si, desigur, substanta. Ca oamenii sa-si schimbe parerea, increderea trebuie transmisa de la baza, de la cazurile sociale, de pe strada. Un coleg a luat amenda de 60 de lei in Joia Mare pentru ca a traversat pe rosu, in centrul Bucurestiului. A platit-o pe loc. Este incorect, raportat la zecile de mii de bucuresteni care fac asta zilnic si scapa nepedepsiti. Dar este corect, raportat la ce e bine si ce e rau. De undeva trebuie sa incepem.
Tocmai de-asta ce se intampla zilele astea la Craiova este halucinant. Procurorii craioveni taie singuri craca credibilitatii pentru intreaga breasla. Mai intai au spus ca soferul criminal nu reprezinta un pericol public (replica consternata a fiului victimei: trebuia sa-i ia capul cu sabia ca sa fie pericol public?!). Apoi, l-au acuzat pe sofer de ultraj contra bunelor moravuri si de tulburarea linistii publice. Deci bunele moravuri si linistea publica au fost curmate, nu o viata.
Pentru ca, in final, procurorii sa se ingroape definitiv. Citez dintr-o stire prezentata de Gandul: In rezolutia procurorilor se arata ca, urmare a ecoului faptelor precum si a prezentei mass-mediei la locul unde a avut loc incidentul, „s-a marit rezonanta sociala a faptei”.
Cu alte cuvinte, omul a fost retinut, printre altele, datorita faptului ca presa a scris despre ce a facut el si s-au facut valuri, a aflat lumea. Acesta este un factor agravant in ochii procurorilor, dar eroarea lor este totala. Ei nu mai stiu de fapt care le este meseria. Ce importanta are daca o fapta este reflectata sau nu de presa? Sa intelegem de aici ca daca o crima nu apare in ziare, vinovatul poate sa plece linistit acasa? Copacul care cade in padure face vreun zgomot, daca nu este nimeni in preajma? Aparent, la Craiova copacul cade in liniste totala, si doar presa mai scrie, din cand in cand, despre ce zgomot ar fi putut sa faca daca era cineva acolo sa auda.