Suntem disperati sa primim imprumutul de la FMI ca sa platim salarii si pensii, si in paralel ce facem? Dam 100 de milioane de euro Republicii Moldova si nici nu ii asteptam inapoi.
Sa ajuti fara sa astepti nimic in schimb este un gest crestinesc, fara indoiala. Dar cat de responsabil este sa ii dai bani unei rude mai sarace (Rep. Moldova), atunci cand propriii tai copii plang de foame?
Cine sunt „copiii” statului? Nu numai bugetarii amenintati de concedieri, ci si ceilalti cetateni, amenintati de spectrul cresterii taxelor pentru ca statul sa poata plati dobanzi la imprumuturile pe care le face cu frecventa ametitoare.
Nu ne ramane decat sa speram ca cei 100 de milioane de euro cedati Republicii Moldova nu sunt un capriciu prezidential, ci o investitie pe termen lung. Ca vor „unge” niste mecanisme, de business si nu electorale, din care sa aiba de castigat, indirect, si PIB-ul romanesc.