Despre estetica si utilitate in turism…

Turismul este o industrie a viselor si a frumosului… Este drept, e o industrie subiectiva, deoarece fiecare client are anumite asteptari. Nu este de ajuns ca totul sa fie frumos si estetic. Trebuie sa mai fie si… util. Pana la urma, asa cum arta este subiectiva, la fel si turismul. Si a face turism este o arta.
Va ofer doar un exemplu de subiectivism: cazati un turist care uraste culoarea verde… intr-o camera superba dar cu pereti verzi, cuvertura verde, draperie verde… si vedeti ce reactie veti primi. Nu va recomand, dumneavoastra veti fi cel care se va inverzi apoi…
Iata un exemplu concret oferit de o agentie de turism. Care a facut o eroare mare, desi mai nimeni nu s-ar fi asteptat la un deznodamant fatal. Vine un cuplu – oameni la treizeci si ceva de ani, angajati ai unei multinationale, cu venituri clar peste medie. Solicita o croaziera de 10 zile, undeva, prin Caraibe. Dupa o discutie lunga cu agentul de turism, au ales cel mai de lux vas posibil. Pana la urma, viata este scurta, timpul, pretios. Cei doi au plecat din agentie foarte multumiti.
Trece timpul, trece si croaziera lor? Iar cei doi clienti intra pe usa agentiei cu o falca in cer si alta in pamant. Agentii, mirati, ii intreaba ce s-a intamplat. „Unde ne-ati trimis”?, intreaba, rosii de furie, cei doi. „Pai? Intr-o croaziera de lux cumva? Dar ce s-a intamplat? Ce nu v-a placut?”, vine replica agentului de turism.
„Uitati-va la noi. Ce varsta ne dati”?, intreaba sotul.
„Fireste, treizeci si ceva? Cel mult!”, raspunde cu politete agentul.
„Si de ce ne-ati trimis intr-un club de pensionari”?, continua sa se rasteasca turistul-victima.
Intr-adevar, pe acel vas, clientii erau in general pensionari americani sau europeni, cu multi bani, care doreau sa-si petreaca ultima decada de viata asa cum trebuie, calatorind si socializand. Dar tanarul cuplu nu avea nicio vina. Desi vasul de croaziera era o adevarata opera de arta, iar serviciile impecabile, cei doi pur si simplu s-au plictisit. Agentii uitasera sau nu stiusera sa le precizeze acest aspect, atat de important.
Fireste, un om in varsta nu reprezinta neaparat ceva inestetic. Pana la urma, cu totii (sa speram!) vom ajunge la varsta pensionarii. Dar „frumosul” la care se asteptau cei doi turisti a fost tulburat de varsta inadecvata a colegilor de croaziera. Probabil ca si un cuplu de batrani se va simti stingher intr-o mare de tineret.
Acum va ofer un caz concret, legat de un hotel de lux. Am fost recent in Budapesta si, la invitatia unuia dintre ghizii nostri, am fost la o cafenea eleganta, cea mai mare din Europa, daca nu din lume – spun ei. Pana la proba contrarie, ii credem. Aceasta cafenea este coplesitoare, ambientul, aristocratic. Localul este integrat intr-un hotel istoric, recent renovat si cumparat de o companie italiana. Mai degraba te crezi intr-un muzeu decat intr-un hotel. Am avut ocazia sa si vizitam cateva camere.
Ghidul nostru ne-a soptit, discret, ca nu ar sta niciodata aici si nu ar recomanda turistilor decat sa incerce serviciile vestitei cafenele. Am cerut lamuriri. Ne-a raspuns ca italienii s-au concentrat atat de mult asupra esteticii si punerii in valoare a ambientului artistic incat au uitat complet de utilitate. Ceea ce reprezinta un aspect absolut necesar pentru o unitate de cazare, unde, pe langa faptul ca vrei sa te simti bine, nu stai mult si mai ales? dormi sau faci o baie.
Multi clienti nemultumiti s-au plans ca phoen-ul de uscat parul este departe de cada, mai precis in coltul opus. De asemenea, dusumeaua este extrem de alunecoasa si au existat multe probleme in acest sens. Chiuveta – o adevarata opera de arta – este aproape inutilizabila, robinetul fiind extrem de jos pus. Televizorul pus in unele camere in laterala patului si foarte aproape de acesta. Prizele, in coltul opus fata de biroul de lucru. In rest, da, totul este spatios, cu bun gust.
Cand am plecat din cafenea, m-am chinuit sa deschis usa masiva, metalica, de la intrare. Dupa ce am iesit, i-am dat drumul. Eroare fatala. Cred ca jumatate din clienti au facut atac de cord. Izbitura a semanat cu bubuitura unui tun si credeti-ma ca stiu ce vorbesc, deoarece am facut armata la artilerie. In acel moment i-am dat perfecta dreptate ghidului.
La polul opus se afla stilul minimal, dar cu o utilitate excelenta. Exista si in Bucuresti astfel de hoteluri. Ma gandesc la un hotel tip business, din sticla si metal, unde predomina culori sobre – maron, gri, negru, alb. Eventual, cate un rosu discret din cand in cand, in special la unele scaune si canapele. In schimb, nu am auzit pe nimeni sa se planga de utilitatea camerelor sau de calitatea serviciilor. Aici intalnim, de fapt, un mare paradox. De multe ori, hotelurile artistocratice, adevarate opere de arta, pot fi nepractice pentru oamenii de afaceri, mai tot timpul pe fuga. Camerele sunt aerisite si, ce e mai important, toate se afla la locul lor. Televizorul fata in fata cu patul si la o distanta acceptabila, birou de lucru are sub el prizele si toate cablurile necesare si nu trebuie sa „cauti” o ora firul pentru internet (desi are, oricum, si wireless). Phoen-ul este de data asta chiar langa cabina de dus. Si nu risti sa iti rupi picioarele.
Faptul ca de multe ori estetica si utilitatea nu se impaca mereu bine este dovedit de separarea clara intre hotelurile de lux – dedicate celor care nu se grabesc – si cele de business – dedicate celor care se grabesc. Bine, pana la urma si stilul minimal este estetic, placut la ochi, desi inca strain pentru cei care depasesc o anumita varsta.
Un soc estetic hotelier l-am avut acum cativa ani, cand am fost in Thailanda. O destinatie care m-a fascinat, un loc unde oamenii chiar stiu ce inseamna sa serveasca si sa isi multumeasca oaspetii. Lasand la o parte exotismul locurilor, oamenii si modul lor de a zambi m-au impresionat cel mai mult.
Am intalnit si aspecte socante, si las la latitudinea dumneavoastra, a cititorilor, sa le judecati. Lasand la o parte ca fiecare pat era plin de orhidee la venire… de ne era si mila sa le dam la o parte, WC-urile (nu radeti, sunt extrem de importante in turism) erau la un anumit hotel aproape inutilizabile dintr-un motiv. Thailandezii au asa de mult cultul, sau mai bine zis, mania orhideelor, incat si in fiecare WC (inauntru), era pusa o orhidee. Ei bine, cum sa profanezi o asa frumusete de floare? Bine ca nu am stat la acel hotel si doar l-am vizitat, asa ca nu va pot povesti cum am procedat cu orhideea.
Tot legat de estetica in turism, stam si noi, romanii, bine cel putin la un capitol. Anume, nu va mirati? cimitirele. Toata lumea a auzit de Sapanta, care este recunoscut drept cel de-al doilea cimitir din lume ca notorietate, dupa Valea Regilor din Egipt.
Fiecare cruce, incepand cu cea a fondatorului Stan Ioan Patras, reprezinta o opera de arta. Acest cimitir nu are deloc o atmosfera apasatoare, fiind, fireste, unul ?vesel?. Crucile sunt vopsite in albastru si au pe ele inscriptii amuzante despre viata decedatului. Sunt pictate in stil naiv, popular. Si nu sunt deloc kitsch. Crucile au figurile sculptate in relief, in culori vii, obtinute din pigmenti naturali. Culoarea predominanta este albastrul, un albastru special, numit astazi de catre experti -albastru de Sapanta. Celelalte culori au o simbolistica consacrata: verde – viata, galben – fecunditate si fertilitate, rosu -pasiune, negru – moarte. Pe crucile sale se afla motive geometrice, precum si basoreliefuri. Este un cimitir estetic si acest aspect e recunoscut de turistii din toata lumea. Iata ca si moartea poate fi estetica.
Din pacate, estetica arhitecturii constituie o mare problema in turismul romanesc. Fiecare cladire in parte poate ca este cu bun gust (desi va garantez ca incerc sa fiu foarte optimist), dar modul in care sunt alaturate este dezastruos. Un exemplu este chiar capitala noastra, Bucurestiul. Un oras deloc urat, apreciat de straini, dar cu o conceptie arhitecturala destul de haotica in ultimele decenii. Este tipic Bucurestiului alaturarea intre o cladire moderna si un monument istoric, de cele mai multe ori biserica. Daca luam in sine Bucurestiul ca un oras turistic, aceste alaturari zgarie de-a binelea ochiul. Si exemple sunt multe: sediul Bucharest Financial Plaza langa Palatul CEC, un alt centru de afaceri langa Biserica Armeneasca, ca sa nu mai vorbim de ultimul caz, atat de controversat, cu acel zgarie nori amplasat langa Catedrala Catolica Sf. Iosif. Pe de alta parte, tot Centrul Civic construit in ultimii ani de comunism este in totala opozitie fata de strazile cu cladiri vechi din jur, care urmau si ele sa fie demolate. Palatul Parlamentului in sine, desi este o cladire inestetica si mult prea mare fata de tot ambientul apropiat, s-ar putea sa foloseasca din punct de vedere turistic, fiind cea de-a doua cladire administrativa din lume ca dimensiune, dupa cea a Pentagonului. Aceasta cladire, numita initial Casa Poporului, chiar s-ar putea sa foloseasca? poporului. Cu siguranta daca nu e, va deveni cel mai important obiectiv turistic al Bucurestiului. As compara Palatul Parlamentului cu Turnul Eiffel. Desi, in sine, un monument interesant, este total inestetic amplasat intr-o zona a Parisului cu cladiri de 2-10 etaje. Se stie ca initial parizienii doreau demolarea turnului dupa expozitia pentru care a fost ridicat, considerandu-l drept total inestetic pentru ambientul orasului. Restul se cunoaste. De la monument proscris pana la monument simbol e doar un pas uneori.
Revenind la Romania, una din marile probleme turistice legate de ambientul statiunilor si localitatilor este cea a lipsei unui plan de urbanism bine pus la punct. Principalul sector afectat este, din pacate? turismul. De acest sindrom al inesteticului sufera multe statiuni, precum Bran Moieciu, Predeal ori Poiana Brasov. Poate ca fiecare cladire in parte este o bijuterie (desi nu e chiar asa), dar alaturarea lor este haotica. Adeseori poti vedea o vila moderna cu termopane alaturi de o casa traditionala, sau un hotel din otel si sticla alaturi de o pensiune in stil montan elvetian. Ei bine, unul din succesele Austriei sau al Elvetiei consta tocmai in acest ambient. In turism este obligatorie o estetica a ambientului. Nu vorbim de stilul arhitectonic, ci si de culoare sau inaltime maxima admisa. In Austria, daca toate acoperisurile sunt rosii intr-o localitate, nimeni nu va putea sa construiasca o cladire cu acoperis… verde, oricat de important ar fi.
O alta problema e la noi amplasarea unor cladiri cu aspect frumos in zone cu alt specific. Practic… Nuca in perete. Cum ar fi amplasarea unor vile montane in Delta Dunarii sau pe Litoral. Nu radeti, sunt oameni care au facut asa ceva. Deci? estetic, ca estetic, dar sa stim si noi! Intentia de a construi o cladire frumoasa (pana la urma, cabanele sunt frumoase, dar la munte) ar trebui aprobate si de un plan de urbanism).
Ar mai fi multe de spus, dar putem trage o concluzie. Estetica nu se imbina mereu cu utilul. Iar turismul romanesc mai are o problema majora, care, practic, e una a societatii civile in general si se repercuteaza si in estetica si arhitectura… si anume, lipsa de comunicare. Nu se simte o unitate a comunitatii… De fapt, desi sunt optimist de felul meu as zice… care comunitate?