Valoarea muncii este prezentata de enciclica Rerum Novarum scrisa de Leo XIII . Sunt prevazute doua subtitluri care exprima tematica enciclicii: I Drepturile si datorile capitalului si muncii si II Despre conditia muncii (Leo XIII, Rerum Novarum, 15 May, 1891). A fost elaborata la sfarsitul secolului al XIX – lea cand omenirea se confrunta schimbarile revolutionare din domeniul tehnologiei, societatii si politicii. Era vremea aparitiei miscarilor nationaliste si socialiste si se configura umanismului ateu. Lucrarea prezinta un punct de vedere etic despre drame adevarate ale muncitorilor, aflate de fapt in contradictie cu ideile marxiste. Munca dar si corecta aprecierii a valorii ei sunt chestiuni indispensabili intr-o societate progesista: ,,munca exercitata de clasa muncitoare, exercitiul vocatiilor, si capacitatea de a exersa diverse meserii de la cultivarea pamantului pana la practicarea comertului, este indispensabila (ibidem).
Punctul de plecare il constituie respectarea drepturilor fundamentale ale muncitorilor si anume: dreptul la proprietate, dreptul de a forma asociatii profesionale si dreptul la libertate civile si religioase (ibidem). In societatea de atunci la fel ca acum se vorbea de sindicate si in acest sens se arata ca acestea constitutuie un drept natural la asociere care este anterior formarii societatii politice (ibidem). Aceasta cooperarea sindicala este esentiala deoerece ,,activitatea exercitata de muncitori poate ajuta statul sa se imbogateasca (ibidem) si atunci drepturile muncitorilor trebuie aparate.
Se contura in anul 1891 la fel ca si acum un capitalism salbatic prin care unele persoane se imbogateau excesiv, iar altele deveneau din ce in ce mai sarace. In acest caz este necesar conturarea unui stat cu o conduita morala care sa nu favorizeze cetatenii bogati si sa neglijeze cetatenii saraci (ibidem). Statul ar trebui sa ii apere pe cei saraci, lipsiti de aparare intrucat cei bogati au destule cai de a se proteja si nu au neaparat nevoi de ajutorul statului: ,,astfel, ar fi just, ca interesele clasei muncitoare sa fie aparate de administratie, pentru ca aceia care contribuie cel mai mult la dezvoltarea economica sa se bucure de beneficiile pe care le creeaza (ibidem).
O problema fundamentala este valorizarea muncii printr-un salariu judicious, iar in acest sens enciclica evidentiaza dreptul muncitorului la un salariu decent care sa fie in concordanta cu munca depusa si care sa ii permita sa isi intretina familia (ibidem). Se mai mentioneaza drepturi precum dreptul la repausul duminical precum si libertatea religioasa (ibidem).
Enciclica nu este nicidecum un manifest radical care pledeaza pentru divizarea societatii in doua clase antagonice, ci constituie doar o recunoastere a existentei a doua grupuri umane care in mod logic pornesc la nastere de pe aceeasi line de start, iar acestea trebuie sa functioneze intr-o societate coerenta si armonioasa pentru ca numai astfel societatea umana poate sa se dezvolte. Lupta de clasa marxista nu rezolva contradictiile dintre bogati si saraci ci le accentueaza, incercand sa creeze o noua societate dupa o reteta utopica a egalitarismului (Stefan Grosu, About Work in the Social Doctrine of The Catholic Church, in Annals of „Stefan cel Mare„, in University of Suceava, PHILOSOPHY, SOCIAL AND HUMAN DISCIPLINES SERIES, pp.55 – 60). Se ajunge la ura si o stare conflictuala in care o clasa sociala isi revendica in mod dictatorial dreptul la autoritate . Rerum Novarum i-a determinat pe angajati sa constientizeze faptul ca au dreptul la greva si a insemnat in acelasi timp o adevatata revolutie a relatiilor dintre angajati si angajatori (ibidem). Timpul i-a dat dreptate lui Leon al XII-lea intrucat dupa cum arata istoria ideologia marxista comunista nu a respectat dreptul la proprietate.
Drd Stefan Grosu