De 17 ani, rusii au avut nu mai putin de 50 de incidente pe tema gazelor sau petrolului cu toti vecinii sai, tratand in forta toate problemele care ii dor, asa cum fac de 200 de ani.
Mizele sunt mari si depasesc cu mult granitele Ucrainei. Analisti politici se gandesc la alegerile prezidentiale din Ucraina si cum rusii doresc sa-si recapete dominatia in aceasta tara, dupa revolutia portocalie de inspiratie americana, dar decizia luata acum cu privire la stoparea livrarilor de gaz natural are cel putin 4 mize.
Rusii urmaresc intarirea monopolului lor asupra transporturilor de gaz pana in Europa Centrala, dupa cum prevede si strategia de dezvoltare a sectorului energetic a Federatiei Ruse pentru perioada 2003-2020.
Asta ar insemna ca toate statele care sunt pe traseele conductelor rusesti sa primeasca la inceput mici avantaje de pret, pana cand acestea devin consumatori captivi si accepta preturile impuse de rusi. Pentru asta, rusii au propus recent constructia conductei de gaz South Stream care, pe teritoriul european, trece prin Balcani, cam pe acelasi traseu pe care il va avea si conducta Nabucco sprijinita financiar de Uniunea Europeana si SUA.
Acum, se vede ca cele mai afectate tari europene de inchiderea gazului rusesc in aceste zile sunt exact acele state care au dat o mana de ajutor rusilor marsand la constructia South Stream si pe aceasta cale la intarirea monopolului rusesc in Europa Centrala, si anume: Grecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria si Austria.
Probabil rusii doresc sa-si intareasca forta de negociere si sa slabeasca relatiile intre aceste state si Ucraina. Totusi, in acest joc si Ucraina are un atu. Conducta de gaz South Stream ar porni de la statia de compresie de la Beregovaya pe tarmul rusesc al Marii Negre si ar traversa platoul continental al acestei mari in apele teritoriale ucrainene si romanesti, ca sa ajunga la Varna in Bulgaria. Daca nu ar avea acest traseu, conducta ar fi construita in ape internationala care sunt mai adanci, ceea ce ar spori considerabil costurile care si asa sunt estimate sa depaseasca de 2 ori cele alocate pentru conducta Nabucco, desi distanta geografica este mai mica.
Rusii vor sa blocheze nu numai Nabucco pentru care arata acum cu batul, dar si constructia conductei de gaz White Stream proiectata sa faca legatura intre Georgia si Ucraina, traversand platoul continental al Marii Negre in dreptul apelor teritoriale rusesti. Aceasta conducta ar fi conectata la Nabucco in sudul teritoriului georgian.
De asemenea, rusii au de multa vreme un diferend cu vest-europenii in privinta continutului Tratatului privind Carta Energiei, semnata la Haga in 1991 si la Lisabona in 1994 impreuna cu un protocol perivind eficienta in energie si aspecte legate de mediu. Rusii au ratificat aceasta Carta intrucat nu accepta anumite prevederi ce privesc accesul unei terte tari la conductele sale de gaz sau petrol.
Atat in ianuarie 2006, cat si acum se vede destul de clar ca rusii doresc sa negocieze in forta cu vest-europenii pe marginea textului acestui tratat, astfel incat sa se accepte punctul lor de vedere. Daca europenii ar fi acceptat pana acum punctul de vedere rusesc, ucrainienii nu ar fi avut acum suflul necesar sa trateze in forta problema pretului la gaze.
Nabucco este pentru rusi o alta tema de mare iritare, nu numai datorita faptului ca submineaza proiectul lor de consolidare a monopolului de gaze in Europa Centrala, dar ar putea sa readuca pe orbita occidentala Iranul, tara care detine mari zacaminte de gaze naturale.
Iranienii, alaturi de Qatar, detin peste jumatate din rezervele mondiale de gaz natural, spre deosebire de rusi care detin 22% din rezervele mondiale. Daca Iranul va fi acceptat sa livreze gaze naturale prin conducta Nabucco incepand cu anul 2013, rusii vor fi scosi aproape total din politica Orientului Mijlociu, singurul punct de sprijin ramanand doar in Siria. Astfel, pot fi abordate si alte subiecte politice din Orientul Mijlociu care la prima vedere nu au legatura cu gazul natural, dar de fapt au.
In fine, strategia energetica a UE din martie 2006 si planul de actiune privind masuri de dezvoltare tehnologica in domeniul energiei ii deranjeaza pe rusi, care isi vad amenintate exporturile de combustibili fosili, respectiv de gaz si petrol. Desi toate prognozele arata ca pana in anul 2020 consumul de gaze va creste, tintele europenilor de reducere a emisiilor cu efect de sera cu pana la 20% in urmatorii 12 ani afecteaza consumul de combustibili fosili, gaz, petrol sau carbune, deopotriva. Ca atare, daca ne rezumam doar la consumul de gaz natural in UE, acesta se va mentine foarte probabil la o cota procentuala mai scazuta decat se anticipeaza din 2003 incoace in toate prognozele, desi dependenta de importul de gaz o sa creasca, chiar daca vor fi dezvoltate energii alternative. Oricum, exista sanse ca dependenta de gazul rusesc sa scada, nu sa creasca.
Zilele acestea, vest-europenii ne-au facut inca odata demonstratia politicii lor pasive. Asa au facut si inainte de al doilea razboi mondial cand nu au fost in stare sa intervina preventiv. Tot la fel, au procedat in Yugoslavia lasand pe mana rusilor sau la intamplare 3 popoare care s-au macelarit unii pe altii, cu o energie inimaginabila. De fiecare data au existat politicieni europeni care i-au servit pe rusi si o fac si in continuare. Au inceput italienii prin ENI in anii 60, dupa aceea vest-germanii prin cancelarul Willi Brandt, iar mai recent vedem care sunt consecintele politicii dl. Schroder, Prodi, Merkel sau ale dl. Sarkozy.
Se vede, asadar ca, Romania trebuie sa-si elaboreze propria sa stratregie de independenta energetica si in acelasi timp sa se opuna oricarui proiect rusesc care ar intari monopolul acesti tari in Europa.
Rusii nu sunt un partener comercial viabil, cu atat mai putin unul politic. Aproape in fiecare an avem aceasta proba, cand se micsoreaza presiunea la gaze sau se opresc livrarile, din motive politice. Nu mai vorbesc de politica interna din Romania. De aceea, este nevoie de un efort financiar ce ar depasi probabil 30 miliarde euro, cat se estimase cu cativa ani in urma, pentru a ne construi un sistem energetic independent si baza pentru a crea un pol energetic in Balcani, dupa model nord-european.