In discutia despre portalul guvernamental care valoreaza 500 de milioane de euro apar diverse opinii, dintre care majoritatea rateaza subiectul important.
Noi am publicat in urma cu cateva zile o stire care povesteste cum a reactionat un ministru din Romania (intamplator, dl. Sandu de la comunicatii), cand a fost intrebat de presa cum justifica marimea unei investitii publice (intamplator, portalul eRomania despre care vorbeam). Raspunsul dansului a fost „E greu sa ma opreasca cineva”.
Subiectul important de discutat aici NU este daca Romania are nevoie de un portal care sa unifice serviciile guvernului (evident ca are) si nici criticile mecanice de genul „guvernantii fura intotdeauna”.
Atunci cand se face o achizitie publica, problema numarul 1 este daca avem nevoie de ea (si in acest caz, am stabilit ca avem), iar problema numarul 2 este daca platim pretul corect pentru ea.
Iar in cazul dlui Sandu si al proiectului sau, presa intreaba exact acest lucru. Un portal de mari dimensiuni, de acord, care implica software, echipamente hardware, solutii, consultanta, training si ce mai vreti dvs., poate sa ajunga sa coste 500 de milioane de euro? Sau sunt niste zeci-sute de milioane care nu se pot justifica altfel decat prin coruptie? Aici e buba. Noi intrebam, asa cum orice cetatean are dreptul sa intrebe de ce un top de hartie costa 10 lei in supermarket si 25 de lei in achizitiile publice. Cerem detalii, vrem sa vedem unde se duce fiecare euro din cele 500 de milioane, pentru ca avem acest drept, de a sti. Iar domnul ministru ce raspunde? „Am 1,91 si 108 kile, e greu sa ma opreasca cineva”. Este un raspuns simultan defensiv (nu va spun cum am calculat suma finala) si ofensiv (dati-va la o parte, va pierdeti timpul, cainii latra, ursul merge), dar deloc democratic.
Si din pacate, istoria ii da dreptate sa o ia pe drumul arogantei. Primul ministru dovedit ca la carte ca a deturnat bani publici, Monica Ridzi, nu a ajuns in justitie nici la un an de la aparitia dezvaluirilor super-documentate facute de Gazeta Sporturilor. Da, e greu sa ii opreasca cineva. Ce pot face jurnalistii este sa puna intrebari si sa dezvaluie fapte si cifre si asta vom continua sa facem, in asteptarea unor raspunsuri mai cuprinzatoare si transparente din partea celor platiti din bani publici.