Stiti ce masura a autoritatilor ar putea creste in mod cu totul neasteptat incasarile la buget? Instalarea de camere video. Unde? Oriunde exista suspiciuni ca se incalca legea, statutul sau regulamentul de functionare, si, in general, suspiciunea ca se incalca ceva.
De ce camere video? Unu, pentru ca au efect psihologic asupra celor supravegheati. Doi, pentru ca, in combinatie cu hard-disk-ul (memorie de lunga durata), sunt greu de fentat chiar si atunci cand cei care trebuie sa le urmareasca sunt corupti. Cand lupul sta paznic la oi, nu strica sa stie ca oricand poate sa vina in control un urs care „cere caseta”.
Exagerat? Deloc. Calea catre civilizare (via cresterea veniturilor la buget prin amenzi) are doua puncte intermediare. Ele se numesc control si pedeapsa.
Aceste doua concepte abstracte fac diferenta, prin prezenta sau absenta lor in societate, intre tarile civilizate si Romania.
De ce? Iata exemple. Cel mai flagrant este debandada din trafic, in special in Bucuresti.
Oare cate amenzi s-ar da in 10 minute intr-o intersectie aglomerata din Capitala, daca o camera ar inregistra tot ce misca si ar fi coordonata cu un soft care scrie amenda si o scoate la imprimanta, doar sa fie pusa in plic?
De ce nu se dau amenzi acum? Pentru ca nu e nimeni martor la infractiuni, politistii nu pot fi in toate intersectiile in acelasi timp. Deci, lipseste prima veriga din cele doua esentiale in procesul de civilizare: controlul.
Oare cum ar evolua incasarile din rovinieta, daca s-ar instala camere nu numai la Nadlac, unde ne-am facut de ras cerand spaga staff-ului AC/DC, ci la toate punctele vamale? La Nadlac, cel putin, au crescut cu 70%.
Insa motivul pentru care au crescut asa de mult nu e numai instalarea camerelor, ci si faptul ca cei gasiti vinovati pentru ca au cerut spaga celor de la AC/DC au fost destituiti. Iata, deci si a doua veriga esentiala: pedeapsa si, mai exact, aplicarea ei (nu doar existenta pe hartie).
In Austria, pe autostrazi, e greu sa fii vitezoman. Daca pe Bucuresti-Pitesti gasesti la orice ora cate un viteaz care merge cu 200+ la ora, in Austria din 5 in 5 kilometri (aproximativ) ai cate o pasarela impanzita vizibil cu camere de luat vederi. Mai du-te cu 200 la ora daca poti. Nu poti, pentru ca stii ca te asteapta pedeapsa, care va veni cu siguranta.
Rezumand, cele doua verigi sunt eficiente numai impreuna, una fara alta nu face decat sa submineze respectivul sistem. Fara control, nu ti-e frica de pedeapsa pentru ca te strecori si speri ca nu esti prins. Fara pedeapsa, nu-ti mai e frica de control, pentru ca n-are finalitate sau scapi cu o mica spaga.
Acum, luati cele doua concepte (controlul si pedeapsa) si imaginati-va ca sunt aplicate in primul domeniu care va vine in minte si stiti ca in prezent nu functioneaza. Nu cumva s-ar rezolva? E drept, exista si exceptii. In sistemul medical, eradicarea medicilor care iau spaga n-ar rezolva sub-finantarea cronica a sistemului, ci probabil ar creste si mai mult rata emigrarii. Dar de undeva trebuie sa incepi curatenia.
De altfel si in mediul privat, ca manager in companie, daca nu stii ce fac angajatii tai (control) si nu corectezi derapajele (pedeapsa), evident ambele aplicate cu masura si discernamant, poti sa fii sigur ca ajungi, mai devreme sau mai tarziu, la haos. Asa cum i s-a intamplat deja sistemului bugetar (o companie ceva mai mare, practic), care a fost scapat din mana si ca eficienta, si ca cheltuieli.
Acum, cu foamea de bani prin care trece statul roman, cu mari sanse de intetire a controalelor si amenzilor in toate domeniile, partea plina a paharului este ca poate ne vom si civiliza putin pe parcurs.