Desi opinia despre etica pare a fi unitara in societatea romana, reactiile individuale sunt mai degraba pasive, decat active.
Obisnuit este sa arati cu degetul, dar nu direct, ci din laterala. Sa critici, dar nu sa cauti solutii. Sa emiti opinii dar nu sa actionezi.
Cei sapte ani de acasa au disparut si au lasat locul luptei crancene si fara reguli, in razboiul mut al integrarii si economiei de piata.
Culmea este insa, ca tocmai etica si mai ales, condamnarea publica a oricaror abateri de la aceasta, contribuie esential la dezvoltarea societatilor.
Neaplicarea normelor elementare de etica in societate are implicatii in mediul business, cultural, sportiv.
Si ca sa intram un pic in concret. Mi-au trecut pe la urechi zilele trecute, exemple de „mita” luata de catre angajati ai unor companii private, pentru semnarea unor contracte. Aceasta este o realitate a societatii romanesti, care se aplica foarte multor industrii. Faptul trist este ca, in anumite industrii, nu poti activa ca furnizor, daca nu urmezi aceasta practica, acceptata unanim de catre toti participantii la „trafic”.
Care credeti ca sunt consecintele acestor metode de lucru si care ar trebui sa fie masurile concrete care trebuie luate?
Contribuie acest sistem la involutia calitatii lucrurilor „Made in Romania”?