Nu am auzit pe nimeni, in lumea de afaceri, negand rolul si importanta pregatirii profesionale. De cele mai multe ori am auzit „lozinci” referitoare la importanta omului si a competentei sale in obtinerea eficientei; dar tot de multe ori lozincile nu erau urmate de nimic concret.
De ce nu se finalizeaza in rezultate concrete dorinta oamenilor de a investi in pregatirea profesionala?
– Nu exista expertiza indeajuns de mare referitoare la succesul programelor de pregatire. Investitia in programe de pregatire este multe ori izolata, rabdarea nu ajunge pe un termen indeauns de lung si dintr-o data, din „panaceu” universal, pregatirea profesionala ajunge „rezervor de costuri”;
– Nefiind decat o solutie pe termen lung, pregatirea profesionala este „invinsa” de proiecte mult mai operative;
– Scoasa din context, pregatirea profesionala poate parea inutila. Pana la urma vorbim de o activitate de resurse umane care, daca nu este incadrata intre celelalte activitati, poate da efecte contrare celor dorite;
– Dorinta de a atinge mult prea multe scopuri „dintr-o lovitura”. Daca in marketing e o regula de aur (sper sa nu gresesc) sa te focusezi pe un numar indeajuns de rezonabil de mic de proiecte, si in resurse umane si in pregatire profesionala trebuie sa ai un numar de scopuri rezonabil.
Legat de ultimul punct realizez ca pregatirea profesionala a fost „impletita” de foarte multe ori cu factorul distractie. Spritul de dupa, karaoke, piscina buna, terenul de fotbal, mesele bune au inceput sa devina conditii esentiale ale succesului unui program de pregatire. Nu este vorba de a nega rolul constructiei echipei in medii informale dar, din pacate, in acest caz, reprezinta mijloace puse dinaintea scopului.