ROI este un concept invechit. Activele tangibile sunt un predictor din ce in ce mai slab al succesului unei companii. Cladirile si cutiutele sunt mai volatile decat ne-am imaginat.
In ianuarie 2006 Disney anunta ca va achizitiona Pixar pentru 7,4 miliarde USD. Ce au primit de banii respectivi? Un brand, ceva active tangibile si… echipa de creatie. Intr-o astfel de tranzactie daca echipa de creatie pleaca ai cumparat cele mai scumpe statii grafice din lume.
La vremuri noi metrici noi. Iata o metrica mai exotica: profit (sau return) per employee. Foarte greu de definit, si mai greu de calculat. McKinsey are un articol interesant pe acest subiect din care mi-a placut cel mai mult fraza urmatoare: „Pentru a spori potentialul de creare a valorii executivii cu gandire strategica trebuie sa imbratiseze o idee radicala: inlocuirea metricilor orientate pe performanta financiara cu focalizarea pe return-urile de pe urma talentului, nu a capitalului financiar”.
Marind PPE (profit per employee) si poate ulterior sau in acelasi timp si numarul de angajati evident ca iti vei spori considerabil valoarea de piata. Este acel succes care vine la pachet cu aplicarea unor principii sanatoase de business in care toti jucatorii sunt respectati. Vezi care sunt angajatii care au un PPE ridicat, respectiv cei care trag media in jos. Nu recomand gandirea simplista de genul „scapam de angajatii care au PPE scazut”. In mod firesc anumite functii in business nu vor genera profituri impresionante, in special in zona departamentelor de suport.
Sunt firme de 30 angajati care genereaza turnover anual de 20 milioane EUR cu EBIT de 35%. Alte firme au 300 de angajati cu turnover similar si EBIT de 15%. La fel si in cuantificarea intangibilelor: poti merge pe numar mare de angajati cu PPE mediu scazut sau poti fi elitist si obtine profituri similare cu putini angajati (si riscul financiar de rigoare daca ai pierdut 2-3 jucatori cheie). Poti pastra nivelul de staffing constant si incerca sa „mulgi” un PPE mai indraznet. Sau poti spori numarul de angajati, cu rezerva de a fi pregatit si pentru vremuri negre.
Cele de mai sus sunt doar o invitatie de vedea altfel modul in care definim, masuram si decidem ca „e bine”.