Imediat ce s-au instalat la putere, comunistii au luat tot ce se putea lua si au transformat in „proprietate de stat, bun al intregului popor”. Au facut-o cu legea in mana, adica la 11 iunie 1948 au emis ei Legea nr.119, privind nationalizarea, si cu asta basta.
Dupa 1989, parlamentari de toate culorile politice au promis ca vor face dreptate si ii vor despagubi pe cei carora li se confiscasera fabricile, atelierele, uzinele. Au dat si ei legi, dar astea se aplica atat de „bine” incat adevaratii deposedati nu prea isi primesc drepturile. In schimb, statul acorda mari sume de bani unor intreprinzatori care nu au incasat nici macar o palma de la comunisti.
Astfel, ce credeti ca spune, la articolul 3, punctul c), Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989? Scuze pentru paragraful lung care urmeaza, nu trebuie sa-l cititi pe tot, va explic in randurile de mai jos.
„Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945; indreptatirea la masurile reparatorii prevazute de prezentul articol este conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fi fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, precum si partidele politice a caror activitate a fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, daca si-au reluat activitatea in conditiile legii”.
Practic, ce spune legea? Ca despagubirile pot fi acordate si persoanelor juridice, nu numai celor fizice. Si iata ce situatie poate genera aceasta lege, emisa, desigur, ca sa instituie dreptatea.
La 1948, un cetatean roman avea o fabrica de textile la Sfantu Gheorghe. Comunistii i-au inhatat-o. Vreme de peste jumatate de secol, fostul proprietar si familia lui nu au mai avut niciun drept asupra acelei intreprinderi. Dupa 1989, statul roman a vandut fabrica unor belgieni. Ba le-a mai acordat si despagubiri in valoare de 20 milioane de euro. Ca reparatie la nedreptatea comisa de comunisti.
Caz izolat, o simpla ciudatenie juridica intr-o tara care si-a incheiat socotelile cu cei care si-au vazut, peste noapte, spulberata munca depusa de generatii intregi?
Haideti sa ne gandim putin la Fondul Proprietatea. Creat in 2005, „pentru a asigura resursele financiare necesare despagubirii persoanelor expropriate in mod abuziv”. Vedeti cine administreaza astazi Fondul, cine ii joaca actiunile la Bursa, cine castiga (sau pierde, dupa cum merge piata) bani de pe urma lui. Posibil ca printre persoanele acelea sa regasiti foarte multe care nu au fost „expropriate in mod abuziv”. Mai ales ca unele dintre ele nici nu se aflau in Republica Populara Romana.