Romania va apela la Fondul Monetar International si dupa incheierea actualului acord care expira in 2011. A spus-o astazi Traian Basescu in timpul intalnirii cu seful FMI, Dominique Strauss-Kahn.
Ar putea fi vorba de un viitor acord stand by de asistenta sau o linie flexibila de credit. Adica, mai pe romaneste, vrem de la FMI alte miliarde tot ca o „centura de siguranta„ din care sa luam cat avem nevoie.
La fel spunea presedintele Basescu si cand am luat primul imprumut, de 12,95 miliarde de euro. De la centura de siguranta s-a ajuns in cele din urma la colacul de salvare. Fara banii de la FMI, statul putea pune lacatul pe usa.
A trecut un an de atunci si am cheltuit mare parte din banii de la FMI. Cu ce ne-am ales? Stabilitate, ar spune guvernantii. Am cumparat pacea sociala, sacrificand economia, ar spune oamenii de afaceri.
In 2010, vom supravietui cu ce mai avem de primit de la FMI, CE si Banca Mondiala. In 2011, daca criza se prelungeste, Guvernul va avea doua alternative. Ori va lua un nou imprumut sau va mari TVA-ul. Inclin sa cred ca le va face pe amandoua.
De ce? Pentru ca, oricum, daca mai continua criza, economia va fi deja de mult ingropata, iar majorarea TVA-ului intr-o economie muribunda va fi ca o frectie la un picior de lemn. Statul, e clar, nu va incasa mai multi bani. Va majora TVA-ul, totusi, cu speranta ca din cele 2-3 procente de crestere ( de la 19 la 21-22%) va aduna ceva maruntis.
Va apela si la banii FMI-ului pentru ca, nu-i asa, cea mai buna masura anti-criza „imprumutul public„ functioneaza deja cu succes. Problema se pune de cati bani avem nevoie?
10,20, 30 de miliarde de euro? As risca un pronostic. 15 miliarde de euro pentru 2 ani. Cam atat ne costa statul degeaba in economia romaneasca. Alte pronosticuri?