Moda anului 2010: insolventa voluntara

Majoritatea intreprinzatorilor cu firme mici si mijlocii (IMM) isi cer singuri insolventa, iar ulterior vin cu planuri de restructurare formale.Adevarata miza este de a nu fi chemati in judecata de creditori, potrivit art. 36 din legea 85/2006 toate demersurile judiciare si extrajudiciare se suspenda.

80% din clienti isi declara singuri insolventa, ignorand ca daca esti intr-o asemenea procedura, nu poti sa reiei activitatea cand piata isi revine. Mai mult, vei avea si aceasta activitate inscrisa in cazierul fiscal.

Multe firme aleg sa intre in procedura de insolventa considerand ca astfel se pot proteja mai bine de creditori, care nu mai pot cere executarea garantiilor.

Oamenii de afaceri asociaza termenul de insolventa cu acela de faliment, insa specialistii sunt de parere ca firmele care isi cer insolventa, disperate pentru ca nu-si pot plati datoriile, apeleaza, de fapt, la ultima solutie de a-si salva businessul.

Pentru o companie ce are datorii in acest moment si nu gaseste nicio solutie de a-si repune activitatea pe picioare, procedura de insolventa, atat timp cat este bine inteleasa, poate fi solutia de supravietuire.

Dar cu angajatii ce facem?

In timp ce, conform Directivei europene, un angajator este considerat a fi in stare de insolventa in cazul in care a fost formulata o cerere pentru deschiderea unei proceduri colective intemeiata pe insolventa angajatorului (art. 2), Legea nr. 200/2006 dispune ca din Fondul de garantare se asigura plata creantelor salariale – art. 21 ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca incheiate de salariati cu angajatorii impotriva carora au fost pronuntate hotarari judecatoresti definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare [22] (art. 2).

Asadar, legea nationala pare mai restrictiva decat norma europeana in ceea ce priveste momentul la care un angajator este considerat in stare de insolventa. In dreptul intern nu este suficienta o simpla cerere pentru deschiderea procedurii intemeiata pe insolventa angajatorului, ci este nevoie de interventia judecatorului sindic care sa pronunte hotararea de deschidere a procedurii si sa desemneze administratorul judiciar, dupa caz, lichidatorul etc.

In ceea ce priveste ordinea de prioritati la plata creantelor in cazul insolventei, primele pe lista sunt taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in cadrul desfasurarii procedurii insolventei.

Pe locul secund se afla creantele izvorate din raportul de munca. In acest sens, a fost adoptata, pe langa Legea 85/2006 privind procedura insolventei, si Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului pentru plata creantelor salariale, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2007. Ele pun in practica prevederile Codul Muncii, potrivit caruia „salariile se platesc inaintea oricarei alte obligatii a angajatorilor”.

De asemenea, Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede, in art. 48, ca „toate drepturile banesti cuvenite salariatilor se platesc inaintea oricaror obligatii banesti ale unitatii” si ca „in caz de faliment sau lichidare judiciara, salariatii au calitatea de creditori privilegiati, iar drepturile lor banesti constituie creante privilegiate, urmand sa fie platite integral, inainte de a-si revendica cota-parte ceilalti creditori”.

Alocatii pentru minori

Pe locul trei se afla creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii. Imediat dupa se situeaza creantele bugetare, apoi creantele catre terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta.

Pe locul imediat urmator se situeaza creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica. Creditele bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, sunt abia pe locul 8, alaturi de cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii. Ultimele pe lista sunt creantele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in Adunarea Generala a Actionarilor.

Impozit pe faliment

Daca se obtine cumva venit in urma lichidarii, se va plati impozit pe acesta, pentru ca, potrivit legislatiei, „distribuirea de active de catre o persoana juridica romana catre participantii sai, fie sub forma de dividend, fie ca urmare a operatiunii de lichidare, se trateaza ca transfer impozabil”.

Totusi, din punctul de vedere al impozitarii s-au facut pasi inainte, cel putin in ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata (TVA). Baza de impozitare in cazul TVA se reduce in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, hotarare ramasa definitiva si irevocabila.

Insolventa

Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Reorganizarea judiciara

Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat: restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului, restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social si restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

Falimentul

Procedura falimentului este procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Procedura generala sau procedura insolventei, reglementata de Legea nr. 85/2006, reprezinta procedura prin care un debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului.

Atentie foarte mare la aceasta moda, este foarte riscanta!