Soarta vitrega a presei scrise este deplansa in ziare dar si in mediile „dusmane” ziarelor, la televizor si pe Internet.
Cauza des vehiculata: mogulii sunt rai, folosesc publicatiile ca sa isi satisfaca propriile interese, iar sefii din redactii se fac pres in fata mogulilor si se poarta cu subalternii ca niste zbiri. Explicatia contine mult adevar. Dar avem garantia ca in televiziuni sau la site-uri activeaza numai ingeri, preocupati exclusiv de corecta informare a publicului? Nu.
Pe langa acest fenomen, deloc neglijabil, mai exista insa si o cauza obiectiva care duce la prabusirea presei scrise, la noi si peste tot in lume. Odata cu noua tehnologie, cotidienele pe hartie pierd lupta cu competitoarele lor online. Ce motiv are omul acestui inceput de secol sa mearga la chiosc si sa dea banii pe ziar?
Premierul numeste un nou ministru la Justitie, in Romania sau in oricare alta tara. Informatia devine oficiala pe la ora 11. Pana a doua zi la 5 dimineata, cand cotidianul tiparit apare pe piata, site-urile si televiziunile au avut timp sa intoarca subiectul pe toate partile. Au disecat CV-ul noului ministru, i-au luat declaratii, au spus aproape tot ce se putea spune despre el. In plus, aceste medii pot actualiza continutul la intervale scurte de timp, iar ziarele scrise – numai la 24 de ore.
Ca sa vii cu un articol inedit, trebuie sa ai reporteri atat de bine antrenati incat sa aduca in fiecare zi numai informatii, comentarii, elemente de ancheta sau analiza exclusive si captivante pentru public. Si editori care sa stie sa aleaga perfect subiectele si abordarile. E posibil ca pe cititorul tau sa nu il intereseze noul ministru de la Justitie si atunci oricat de bine ai acoperit domeniul, ai muncit degeaba. Pe cititor il lasa rece, a doua zi nu mai cumpara ziarul.
Unii dintre ei nu se descurca sa taie poza in photoshop, s-o puna in admin cu butonul browse, intampina dificultati la promovarea materialului pe Facebook si manevreaza tastele la viteza incet sau foarte-incet. Echipele site-urilor nu cuprind secretar de redactie, dactilografa, corector. Tehnologia elimina joburi si te obliga sa fii multitasking, sa faci mai multe munci.
Si publicul s-a schimbat. Tinerii de 20 de ani din ziua de azi citesc carti si ziare pe tableta, nu mai au chef si timp sa rasfoiasca paginile. Ei sunt actualul si viitorul target.
Comunicarea cu acest nou public difera net de anii ’90. Pe vremea aceea, scriai articolul, il predai si gata. Acum cititorul vrea sa comenteze, sa il contrazica, sa il ironizeze pe autor. Stie ca prin click-ul lui i-a bagat bani in buzunar si se comporta precum clientul de la restaurant, care il atentioneaza pe ospatar daca nu l-a servit bine. Iar asta il deranjeaza pe jurnalistul clasic.
Multi bloggeri proveniti din vechea generatie se arata ofuscati de avalansa forumistilor, raspund la comentarii, uneori tafnos. Ceea ce il goneste pe cititorul constient ca „el iti da banii, el comanda”.
„Noua ordine mediatica”, iata o realitate imposibil de contestat. Nici daca am vrea sa aducem presa inapoi, la starea ei de acum 20 sau 30 de ani, nu mai putem. Sa plangi astazi de mila print-ului este ca si cum la inceputul secolului trecut, i-ai fi compatimit pe fabricantii de bice, haturi si potcoave pentru cai, scosi din joc de explozia industriei auto.
Presa scrisa poate supravietui, dar pentru asta trebuie neaparat sa se reinventeze.