Ci o isterizare a canalelor de comunicare, determinata probabil de spaima audientelor. Spun asta pentru ca a fost catalogat ca o mare lovitura de imagine a casei regale britanice.
Studentii la comunicare ar tebui sa aiba in abordarea mediatica a acestui eveniment un exemplu de „asa nu!” dus la extrem.
Pana la urma isteria creata in jurul nuntii nu ajuta pe nimeni.
Noua familie regala va primi clar un boost de notorietate si simpatie, dar si asteptari mari de la lumea intreaga care ii priveste acum.
Ce fel de asteptari, nimeni nu stie. Politice? Sociale? Economice? Habar nu avem de ce este atat de importanta aceasta nunta pentru omenire. Din acest motiv simpatia se poate transforma oricand in nepasare sau chiar dispret. Incurcate si tabloidizate sunt sentimentele oamenilor.
Nici presa nu va fi ajutata de felul in care s-a raportat la eveniment. Desi audienta ar trebui sa creasca, abundenta de palarii hilare si calesti ale unei lumi cu printi, printese si nobili care nu mai vor sa mai populeze povestile, ci ecranele televizoarelor, ne-ar putea crea aversiuni. In cazul meu asa s-a intamplat. Dar nu pot generaliza, eu nu sunt statistica.
Sper ca flacara acestui eveniment asa zis „mondial”, care nu priveste pe nimeni altcineva decat familia regala si poate pe britanici, sa se stinga a doua zi, asa cum nu s-a intamplat cu reactorul din Fukushima.
La stiri mi-as dori acum un breaking-news din Japonia, unde reactorul de emite in continuare radiatii, asa, cat sa ajunga la toata lumea.
Daca iesiti totusi afara, purtati palarii!