Turismul romanesc are destule minusuri interne, dar una dintre cele mai mari nevoi ale sale provine din exteriorul domeniului.
Chiar daca am avea plaje si trasee montane curate si bine amenajate, hoteluri puse la punct cu toate cele necesare, ospatari amabili si zambitori, locuri de distractie variate, monumente istorice ingrijite si exploatate in mod profesionist, acest business tot nu ar fi complet fara o infrastructura de transport performanta.
In prima jumatate a lunii iunie, ultimul tren al zilei de la Bucuresti spre Constanta pornea din Gara de Nord la ora 18,30, iar primul la 7,00 dimineata. Intre aceste doua momente nu puteai pleca la mare pe calea ferata. Desi cerere exista.
Pentru trenul de sambata dimineata (13 iunie), la agentiile de voiaj si la gara nu se mai gaseau bilete inca de joi, dar probabil ca nimeni din conducerea CFR nu s-a gandit la o suplimentare de vagoane. In plus, cu putin timp inainte de plecare, nu s-au mai vandut nici macar bilete fara loc. In tren, unii calatori intrebau „cat ia nasul pana la Constanta”.
Duminica seara, la intoarcerea de la mare cu masina, pana la intrarea pe Autostrada Soarelui s-a petrecut un eveniment: o turma de oi a traversat soseaua (cu o singura banda pe sens), astfel ca s-a format o „coada” de cativa kilometri, deplasarea devenind posibila abia dupa trecerea mioarelor.
Un drum cu taxiul de la gara din Constanta pana in Mamaia sau de la Gara de Nord din Bucuresti pana in cartierul Titan costa aproape cat biletul de tren intre cele doua orase. Pentru comparatie, de la aeroportul Luton din Londra si pana in zona London Road (ca de la Baneasa in Piata Victoriei) platesti pe taxi 7 lire sterline (8,3 euro), iar calatoria cu autobuzul pe aceeasi distanta costa 5 lire sterline.
Daca vrem sa dezvoltam turismul, ne trebuie o strategie la nivel national, care sa ia in calcul toate elementele legate de acest sector.