Sean e scotian, are 34 de ani si preda engleza la cea mai buna scoala din Pak Phanang, un orasel delicios de pe coasta sudica a Golfului Thailandei.
[img=578][/img]
Ne-am intalnit intamplator, pe soseaua spre Nakhon Si Thammarat. Eu imi conduceam motoreta intr-un sens, el pedala in celalalt. Am schimbat numere de telefon si ne-am reintalnit a doua zi. Pentru cateva ore, Sean Armstrong nu a mai fost singurul alb din Pak Panang.
Si chiar esti singurul farang din oras? (farang este cuvantul pe care thailandezii il folosesc pentru oameni albi, pentru occidentali in general)
Da, singurul. Mai am doi colegi straini la scoala, si ei predau engleza. Unul este din Ghana, celalalt din Filipine. Deci sunt singurul farang. Ma stie toata lumea. Uneori nici nu imi mai vine sa ies din casa. Toti ma striga pe strada si ma invita la un peste prajit sau la o bere.
Cum ai ajuns prima oara in Thailanda?
Am vorbit cu un tip, mi-a zis ca e misto si am decis sa merg si eu. Am lucrat o luna la McDonald’s, am strans ceva bani si am venit. Trebuia sa stau doua saptamani, dar am realizat ca biletul de avion e flexibil. Mi-am schimbat datele si am ramas 3 luni.
[img=579][/img]
Inainte ce faceai?
De toate. Am lucrat intr-o banca, in asigurari, la o scoala de diving in Spania. Dar nu era pentru mine. Ma plictiseam rau in Scotia. Prea multa ordine. Voiam sa plec si sunt fericit ca am facut-o.
Cum ai ajuns sa predai engleza?
Foarte simplu. Am vazut un anunt pe un zid din Bangkok. Am sunat, am avut un scurt interviu si am fost repartizat la o scoala din Chiang Mai, in nordul Thailandei. A fost frumos. Mi-am facut o iubita, am stat 3 ani impreuna acolo, dar lucrurile nu au mers. Dupa ce ne-am despartit, am vrut sa plec, sa las totul in urma. Am sunat la agentia de recrutare si le-am zis: „Trimiteti-ma oriunde, numai sa fie departe de Chiang Mai si aproape de mare”. Asa am ajuns profesor in Pak Phanang.
[img=580][/img]
Pentru postul asta, cat a contat faptul ca esti vorbitor nativ de limba engleza?
Absolut deloc. Poti sa fii si eschimos. Daca stii bine engleza – adica mai bine decat ei – esti angajat. Nu engleza e problema, ci thailandeza. Prin partile astea nu te descurci fara. Eu am pus mana si am invatat. De 4 ani o tot invat si tot mai am. In primele luni a fost cel mai greu, ca radeau copiii de mine cand pronuntam gresit cate un cuvant. Eram complet pierdut. Iti dai seama ce prestanta aveam in fata lor cand voiam sa zic „fereastra” si ziceam „fund de vaca”.
Castigi bine?
Castig mai bine decat ceilalti profesori, dar nu foarte mult. Am 32.000 THB pe luna (aproximativ 600 de euro). Dau 5.000 pe chiria apartamentului unde stau, iar in rest incerc sa strang. Luna viitoare ma duc in Scotia sa-mi vad parintii. O sa fie o excursie cam scumpa.
[img=581][/img]
Cu dragostea cum stai?
Am o iubita aici, dar situatia e mai complicata. Tatal ei e musulman si nu o lasa sa aiba un prieten. Ori sot, ori nimic. Ne intalnim pe ascuns. Daca vreau sa fiu cu ea, trebuie sa-mi pot permite s-o intretin. Inca nu pot. Incerc sa mai fac un ban vanzand artizanat pe net. O sa fac tot ce trebuie ca sa fim impreuna.
Dupa ce-am terminat de vorbit, l-am intrebat despre Capul Talumphuk, aflat la 30 de kilometri nord de Pak Phanang. Nu fusese niciodata. Ne-am urcat pe motorete si am pornit impreuna spre acest loc salbatic si pustiu. Cand ne-am intors, soarele apusese. Ne-am strans mainile ca doi europeni ce ne aflam, apoi fiecare a plecat la ale sale. Eu – sa scriu povestea, el – sa fie in continuare singurul alb din Pak Phanang.