„Statele au devenit mijlocul de sustinere a privilegiilor celor putini bogati si a milioanelor de asistati social, care traiesc pe spinarea clasei mijlocii, care nu mai are posibilitatea sa sustina aberatiile politice ale guvernelor prinse in stramtoarea milioanelor de voturi care sunt generate de masurile de asistenta sociala nesustenabila pe ambele maluri ale Atlanticului”.
Fraza de mai sus, desprinsa dintr-o [url=http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/08/07/o-vara-de-tranzitie-%E2%80%93-nevoia-unui-nou-contract-social/]analiza publicata pe Politeia.ro[/url], spune in 54 de cuvinte un adevar dureros care poate fi rezumat astfel: „statele ii dezavantajeaza pe cei care muncesc”.
Asta nu inseamna ca undeva, niste oameni rai la suflet pun la cale metode malefice de spoliere a celor cinstiti si harnici in favoarea hotilor si lenesilor. Ce se intampla aproape ca e un fenomen obiectiv. Ca sa preia puterea si sa o mentina, politicienii au nevoie de voturile asistatilor social (pensionari, someri etc) si a bugetarilor, din ce in ce mai multi in toate tarile, precum si de banii marilor oameni de afaceri.
In aceste conditii, clasa de mijloc este prinsa la… mijloc. Lucratorii din sistemul privat, al caror numar scade in raport cu asistatii social, nu au destui bani ca sa isi sustina interesele.
Sa nu ne grabim sa acuzam capitalismul. In forma sa de azi, el seamana cu socialismul pe care l-am trait inainte de 1989: clasa „manuitorilor de bani” isi mentine privilegiile sprijinind clasa celor multi, nevoiasi si neproductivi.
Cam asa mergea si in socialism: „manuitorii de putere” (secretari de partid, directori de intreprindere etc) aveau grija „sa imparta judicios resursele financiare”. Ca sa ajunga la toata lumea. Si am vazut unde s-a ajuns.