Reportaj din patria contribuabilului: Cum te trateaza (umileste) statul, cand vrei sa ii dai bani!

Daca vreti sa va cumparati un apartament, sa va schimbati apoi domiciliu si sa va si inregistrati ca platitori de taxe si impozite, ar fi bine sa va luati cateva zile de concediu, sa ignorati toate informatiile asa-zis folositoare de pe internet si sa va faceti un stoc de calmante – In lumea functionarilor, veti experimenta senzatiile tari, romanesti – statul la coada, absurdul situatiei si umilinta.

Marti, 13 aprilie. O zi ca oricare alta. Nu cred in superstitii asa ca, inarmat cu un vraf de acte, copii si facturi, m-am decis sa ma reinscriu in randul contribuabililor. Mi-am cumparat un nou apartament si, ca orice cetatean constiincios, am decis sa fac demersurile legale, dincolo de semnarea contractului de vanzare-cumparare.

Mi-am luat o zi libera de la serviciu timp in care ma gandeam, in inocenta mea, ca voi putea inregistra noul contract la administratia financiara, la gaze, voi semna un nou contract de electricitate, ma voi inscrie la intretinere si imi voi depune actele pentru schimbarea buletinului de identitate. De schimbarea permisului de conducere, pasaportului, de trecerea masinii de la o administratie financiara la alta, nici nu se punea vorba. Fara buletin, nu te baga nimeni in seama.

Am inceput ziua cu contractul de electricitate. Inarmat cu toate actele posibile si imposibile, m-am infiintat la sediul companiei in speranta ca voi rezolva intreaga problema intr-o ora. Pe site-ul lor de internet, bineinteles, nu exista niciun numar de contact !. Doar o adresa de email.

La intrare, un bodyguard acru m-a intampinat cu traditional : ”Dvs. ce doriti. Aveti programare ? Dar numar de ordin ?” Bineinteles nu aveam niciuna, nici alta, pentru ca pe pagina de web poti afla o multime de lucruri numai ce iti este cu adevarat util nu. O doamna de la registratura mi-a spus ca nu pot semna acolo un contract.

Trebuie sa merg la filiala in raza caruia se afla noul domiciliu. Ati ghicit, nu stia sa imi spuna, chiar daca i-am precizat adresa. Mi-a indicat un afis pe care erau trecute cinci adrese si, prin deductie, l-am ales pe cel mai apropiat de noua mea casa. Nicio harta cu locatia, cu programul de functionare etc.

Dupa un drum de o ora si jumatate prin traficul bucurestean (domnu` doctor, dar chiar nu putem rezolva problemele cu gropile. Iar de asfaltari pe timp de noapte n-a auzit nimeni ?), am ajuns la sediul din Giurgiului. L-am cautat vreo 20 de minute pentru ca in zona, probabil, nimeni nu a auzit ca imobilele ar trebui numerotate. E plin de magazine, banci ca ciupercile dupa ploaie. Insa nici urma da vestitul centru de relatii cu clientii. L-am gasit in cele din urma. Eram optimist.

Un centru de cartier cu 3 ghisee de plata, din care functionau doar 2, iar la contracte, din trei birouri, bineinteles numai unul deschis, la care statea, plictisita, o doamna. Dupa alte cateva zeci de minute de asteptare la coada, a venit si randul meu. Am aflat, cu stupoare, ca, desi facturile erau platite la timp, nu puteam sa inchei noul contract pentru ca ….nu aveam o cerere speciala completata (daca cumparati o casa de la o firma, e obligatorie !) si….la fel de interesant, iti trebuia un banal dosar cu sina. Nicaieri nu citisem despre asa ceva.

N-ar fi fost nicio problema cu dosarul. Deja ma gandeam unde am vazut o librarie, printre zecile de banci. Insa am fost adus imediat cu picioarele pe pamant. ”Programul de depuneri s-a incheiat la ora 14. Reveniti in alta zi”, mi-a transmis functionara. N-a putut sa imi raspunda la impertinenta intrebare de ce, daca pe ghiseu scrie mare ”PRIMIT ACTE”, nu se primesc cereri?

Mi s-a spus ca asa este programul. Se lucreaza mult la dosare. Era, de altfel, o doamna functionara in spate, care le aseza, tacticos intr-un dulap. Sa nu uitam, vorbim de o firma privata straina, cu un site de internet care iti vorbeste de noile tehnologii, de energia verde, de programe de responsabilitate sociala. Gata, am inteles. Chestia cu socializarea e garantata – iti acorda posibilitatea de a discuta cu pensionarii in orele cat stai la coada. Apropo, atat de multi pensionari la coada n-am vazut in viata mea. Probabil multi platesc si pentru alti vecini, ca altfel nu imi explic.

M-am lasat pagubas. Am ales sa rezolv macar cu inscrierea apartamentului la Directia de Finante. Apoi cu buletinul si gazele. Aveam traseul in cap, era cel mai scurt si eram inca optimist.

De aceasta data, am nimerit la fix. Mai aveau o ora si inchideau biroul de primit acte. Bineinteles, eram inarmat cu un alt vraf de acte si tot n-a fost de ajuns. Mai aveam nevoie de o declaratie fiscala. Un fel de rebus in format A4. Cu formulari cel putin ambigue, cu casute in care trebuia sa treci anul constructiei, suprafata blocului ( !?) etc.

Bineinteles, nimeni sa te ajute in vreun fel. Toata lumea lucra de zor in birouri. Am vazut ca solitaire-ul e inca la moda.

Am fost trimis la un birou la care am asteptat inca un sfert de ora. O doamna functionara m-a indemnat sa merg apoi spre alt ghiseu, de unde am fost trimis inapoi. Functionarul respectiv mi-a replicat, ofensat, ca ”are client deschis in casa”. Probabil era foarte important. Intors la primul ghiseu, mi-au fost luate actele ca sa aflu, in final, ca va trebui sa revin in termen de 30 de zile pentru a le ridica. De ce nu le trimit acasa ? Probabil ca sa mai imi iau o zi libera, sa mai stau la coada.

Inainte de a pleca din sediul administratiei, am intrebat cum pot sa imi inregistrez masina pe noul domiciliu pentru a plati impozit. S-a uitat crucis la mine si mi-a dat un raspuns la care, de altfel, deja ma asteptam. ”Mergeti dvs. la administratia unde ati avut domiciliu, luati dosarul si aduceti-l la noi”. De ce nu ar face ei acest demers? Ca sa pierd inca o zi la coada.

Trecusera deja 4 ore de umblat prin oras. Eram mai obosit decat dupa o saptamana de munca si ma aflam abia la jumatatea drumului. Eram hotarat insa sa rezolv totul intr-o zi, indiferent de cat aveam sa ma lupt cu birocratia.

M-am indreptat spre Directia de Evidenta a Populatiei cu scopul de a rezolva cu buletinul de identitate. Pana sa ajung la politie, trecusem printr-o alta cursa prin oras in cautarea unui CEC sau a unei Poste, unde sa platesc taxele respective.

Nu mai spun ca facusem o vizita si la Centrul Militar zonal, pentru a fi luat in evidenta. Bineinteles, vizita tot pe degeaba. S-a implementat intre timp o noua directiva. Nu mai este nevoie de stampila. Cine naiba sa stie? Pe orice site de specialitate, oficial, viza e trecuta la acte obligatorii.

La Directia de Evidenta a Populatiei de sector, surpriza !.

Nu aveau curent. De 3 ore. La ghiseu, nimeni. Probabil se dusesera sa aduca o galeata. Cu curent. M-am asezat, regulamentar, la coada. In cele din urma a venit si curentul. Insa probabil era o zi cu ghinion, cel putin pentru mine. Functionara mi-a spus, extrem de relaxata, ca nu se mai primesc actele aici si ca domiciliul meu a fost arondat unei alte sectii de politie. Era o chestie noua, nou aparuta. Normal, nu?

O noua cursa prin oras, cautat loc de parcare, gasit sectia cu pricina. Cum era de asteptat, o noua coada. De ce ? Pentru ca aveau un singur operator de evidenta populatiei.

Alta ora de asteptare pentru ca, in final, sa aflu ca actul de indentitate il voi primi intr-o saptamana. Va urma o noua vizita la politie, o noua coada, pentru ca programul, la fel ca la toate institutiile publice, este unul redus.

Mai aveam de rezolvat cu gazele. Insa eram terminat. Era deja ora 5. Functionarii se aflau de mult acasa, dupa o noua zi lunga si istovitoare de munca. Probabil, pentru mine va urma un nou periplul in tara functionarilor.

Concluzia ? In lumea lor, a functionarilor la stat, totul pare incremenit in timp, iar contribuabilul il deranjeaza. E nedisciplinat, nu intelege. Ar trebui sa stea la coada, sa respecte programul. 9-14.

Pentru ca domniile lor, functionarii, sunt extrem de ocupati. Lucreaza la dosare. Ii inteleg, intr-un fel. La cate copii xerox dupa orice sunt nevoiti sa ceara, sunt de-a dreptul ingropati in dosare.

Dar eu, contribuabilul, ce vina am?. De ce nu imi pot rezolva problemele la un ghiseu unic, de ce nu pot rezolva online ? De ce trebuie sa fiu umilit, sa fiu pasat de la un ghiseu la altul, sa aflu de schimbari abia cand sunt pus in fata faptului implinit ? De ce trebuie atatea acte pentru orice ?

Domnu` Boc, cum ramane cu eficientizarea administratiei ? Dar domnilor din companiile de utilitati, cand vom incepe sa lucram ca afara ? Ca vad ca lucrati doar la imagine. Aveti site-uri interesante, vorbiti de chestii hi-tech, despre responsabilitate sociala, despre programe de modernizare, despre orice, numai despre birocratia pe care, noi, clientii dvs., trebuie sa o induram.

Intrebari, semnale, probabil, fara raspuns. In patria contribuabililor, functionarul e rege!