Am calatorit, pe vremuri, cu o cursa speciala de la Bucuresti la Iasi. Era un microbuz supra-aglomerat, in genul celor care, dupa zeci de accidente, si-au capatat faima de ”microbuzele mortii”.
Firma modificase masina. Ii scosese scaunele originale si montase altele, mai mici, pentru a intra mai multe. A fost un drum inconfortabil, de care prefer sa nu imi aduc aminte, mai cu seama ca soferul, probabil, era incepator, ne trata ca pe niste saci de cartofi.
Mi-am adus aminte de acest eveniment cand incercam sa imi gasesc cuvintele pentru a descrie situatia din Romania.
Am senzatia ca traim intr-un microbuz supra-agomerat (multi bugetari, multi someri), condus de un sofer, Emil Boc, la fel de neexperimentat ca si cel cu care am calatorit pana la Iasi.
Spre deosebire de celalalt, soferul Boc pare a fi chiar mai nesigur, cred ca si-a luat carnetul in Arges. Intr-un acces de luciditate, a luat de voie, de nevoie, niste ore in plus cu instructorul (Traian Basescu). Din pacate, nici acesta nu pare a fi cu adevarat profesionist. A facut cursurile la seral sau pe spaga, e genul de profesor auto smecher, nelicentiat.
Soferul Boc ne conduce pe drumuri de tara, desfundate, pline de gropi (recesiune), pentru ca nu are bani de taxa de autostrada. Microbuzul Romania ia astfel toate gropile posibile, soferul pare sa se fi ratacit, nu prea mai are nici benzina (venituri in scadere) si se indreapta, vertiginos spre rapa (faliment).
Masina merge tot mai greu (rezultatele statistice din economie sunt tot mai proaste), a inceput sa iasa fum, noi cei din spate deja vociferam (mitinguri, greve), iar soferul Boc nu stie ce sa mai faca.
Noi, cei care stam in spate, nu mai intelegem nimic. Instructorul Basescu ii tot da peste maini, schimba vitezele pentru el, semnalizeaza, iar soferul nostru pare incapabil sa reactioneze.
Vrea sa ne arate carnetul de sofer (asumarea raspunderii), ne promite ca, dupa ce vom ajunge la statia de benzina (FMI), ne va scoate de pe drumul desfundat, de tara (recesiune), da vina pentru problemele masinii pe fostii soferi (Tariceanu etc.). Ne tot promite ca ne va scoate pe pe autostrada, spre cresterea economica.
Cu buzunarele goale, soferul Boc ne-a pus, mai nou, sa facem cheta pentru benzina (taierea salariilor si pensiilor). O sa ii dam pana la urma, ca altfel riscam sa ramanem in camp.
Macar sa ne duca pana la statia de benzina. Acolo, vom cauta un alt sofer, unul profesionist. Speram sa gasim unul care sa stie sa repare masina, sau macar sa cunoasca un mecanic bun. Nu de alta, dar de senzatii tari, romanesti, ne-am cam saturat.