Noul Cod civil ofera posibilitatea partajarii activelor apartinând persoanelor fizice sau juridice în cadrul aceluiasi patrimoniu, fara a fi necesara crearea unor noi entitati juridice distincte în vederea beneficierii de avantajul raspunderii limitate. Potrivit prevederilor art. 773 din Noul Cod civil, fiducia sau trust-ul este definita ca „operatia juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care le administreaza cu un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii dinpatrimoniile fiduciarilor”. Analizand definitia de mai sus, fiducia apare ca o operatiune contractuala complexa, caracterizata de un set de raporturi contractuale – transfer de drepturi cu titlu oneros, mandat atipic, administrarea unui patrimoniu de afectatiuneîn folosul beneficiarului – formând un tot unitar. Prin transmiterea drepturilor spre administrare fiduciarilor se formeaza o masa patrimonial autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor. Referitor la masa patrimoniala fiduciara, art. 31 alin (3) din Noul Cod civil prevede ca: „sunt patrimonii de afectatiune masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit titlului IV al cartii a III-a…..” Fiducia presupune mai multe etape succesive, dupa cum urmeaza: transferul drepturilor patrimoniale de la constituitor la fiduciar; administrarea acestor drepturi de fiduciar în folosul beneficiarului; transferul emolumentului catre beneficiar. În conformitate cu prevederile art. 774 din Noul Cod civil, fiducia poate fi legala, stabilita prin lege, sau prin contract încheiat în forma autentica, ea trebuind sa fie expresa.Prin interdictia formulata în art. 775, contractul de fiducie este lovit de nulitate absoluta daca prin acesta se realizeaza o liberalitate indirecta în folosul beneficiarului. Partile contractului de fiducie, în formularea art. 776 sunt constituitorul si fiduciarul. Beneficiarul nu are calitatea de parte în contract, însa poate exista o suprapunere între calitatea de constituitor si fiduciar si respectiv cea de beneficiar, cu mentiunea ca beneficiar poate fi si o terta persoana. Constituitor poate fi atât o persoana fizica, cât si una juridica, fara ca legea sa impuna o limitare a calitatii de constituitor . Fiind însa vorba de înstrainarea unor bunuri si drepturi patrimoniale, constituitorul trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu. Potrivit dispozitiilor art. 778, constituitorul are posibilitatea de a desemna o persoana care sa îi supravegheze executarea contractului de fiducie si sa-i exercite drepturile nascute din contract. În privinta fiduciarului legiuitorul impune limitari cu privire la calitatea de fiduciar, cu scopul de a a evita operatiunile de spalare de bani si evaziunea fiscala, întrucât experienta internationala în materie arata ca fiducia (trust-ul) este o institutie care poate fi folosita pentru a ascunde operatiunile de spalare de bani si operatiunile de evaziune fiscala. Calitatea de beneficiar nu este în nici un fel limitata, astfel beneficiarul poate fi persoana fizica sau juridica, respectiv un tert, constituitorul sau fiduciarul însusi. Continutul contractului de fiducie este reglementat de prevederile art. 779 din Noul Cod civil, care enumera elementele minimale care trebuie sa se regaseasca în cuprinsul acestuia: a) drepturile reale, de creanta, garantiile si alte drepturi patrimoniale care fac obiectul transferului; b) durata transferului, care nu poate depasi 33 de ani, cu începere de la data încheierii sale; c) identitatea constituitorului/constituitorilor, a fiduciarului/ fiduciarilor, respectiv identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor sau cel putin regulile care permit determinarea acestora; d) scopul fiduciei si întinderea puterilor de administrare si de dispozitie ale fiduciarului/ fiduciarilor. Trust-ul este important mai ales pentru investitori intrucat reglementeaza posibilitatea partajarii activelor apartinand persoanelor fizice sau juridice in cadrul aceluiasi patrimoniu, fara a fi necesara crearea unor noi entitati juridice distincte asa cum se intampla pana acum