Stiu ca suna a vis nebunesc, insa multi au facut-o si putini regreta.
E o chestiune care tine de cultura poporului si a mediului de business. In Marea Britanie, de pilda, 20 la suta dintre companii le permit angajatilor sa-si ia un an sabatic, cu sau fara plata, dar cu job asigurat la intoarcere.
Sigur, Romania nu este Marea Britanie. Goana dupa recuperarea deceniilor care ne despart de Vest nu ne permite astfel de alinturi. Muncim si noaptea, si in week-end, si in concediu, in ajun de Craciun sau in a doua zi de Pasti. Incercam sa realizam mai mult, sa oferim mai mult si sa primim mai mult in schimb.
Traim pentru clientii nostri, pentru partenerii de afaceri, pentru sefi sau pentru angajati, pentru o intarziere de plata sau pentru un furnizor neserios, pentru o avansare, pentru un bonus, pentru o crestere de 3 procente a cotei de piata. Obiective, strategii, tactici, rezultate, evaluari, apoi alte obiective. Asa merg lucrurile in satul global.
Ce uitam insa in tumultul acesta e ca principala resursa a noastra suntem noi insine. Si ca de implinirea noastra, emotionala, spirituala, fizica si intelectuala, depinde succesul social pe care ni-l dorim.
Intr-o societate atat de dedicata parvenirii cum este Romania – si nu folosesc termenul „parvenire” cu vreo intentie peiorativa – un om care se decida sa lase totul balta si sa se dedice siesi pentru un an intreg este ethichetat instantaneu drept „nebun”. Reactiile pe care le intampina baleiaza de la amuzament candid („mai, ce idei ai si tu”) la descalificare vehementa („te-ai dus cu capu’!”).
[img=559][/img]
Ti se arunca in fata nenumarate argumente, compilate din cultura sociala romaneasca si cultura meritocrata occidentala. Incepand de la riscurile inimaginabile pe care ti le asumi, trecand prin parinti, matusi si prieteni dragi, continuand cu educatia si sfarsind, inevitabil, cu discutii despre bani si ce-o sa faci dupa.
Ca unul care a trecut deja prin tot acest security check, pot sa spun ca decizia de a-mi lua un an sabatic e poate cel mai rational lucru pe care l-am facut vreodata. In plus, simt ca este una dintre putinele decizii majore pe care le-am luat de unul singur, rezistand normelor sociale mai mult sau mai putin artificiale.
In imaginarul colectiv, un an sabatic inseamna 365 de zile de stat la soare, pe marginea piscinei, cu o caipirinha in mana. Tot imaginarul decreteaza ca, pentru a-ti permite un an de vacanta, trebuie sa fii un om foarte bogat. Permiteti-mi sa demitizez un pic.
Un an sabatic e sansa de a va dezvolta ca om sau ca profesionist. Intr-un an de zile puteti sa urmati o scoala pentru a va imbunatati performantele. Puteti sa deprindeti o aptitudine noua (pilotaj, scufundari, pictura sau fotografie). Puteti sa va dedicati unei pasiuni mai vechi pe care ati pus-o la naftalina in ultimii ani (egiptologie, navomodelism sau acvaristica). Sau puteti pleca sa vedeti lumea, asa cum am facut eu.
Din cele de mai sus rezulta ca anul sabatic poate fi petrecut la fel de bine in Bucuresti, Cluj, Timisoara, pe Valea Lotrului, in Delta Dunarii, la bunici la tara sau in Papua Noua Guinee. Depinde ce vreti sa faceti cu anul respectiv. Nu destinatia e importanta. Importanti sunteti voi.
Cat despre bani, subiectul cel mai fierbinte, pot sa va spun ca anii sabatici sunt accesibili si celor care nu poarta Rolex. Stiu oameni care au plecat in Asia cu 600 de euro in buzunar si au stat doi ani. Asta e limita minima.
Un buget mediu pentru un cuplu care vrea sa se simta bine fara exagerari pe o insula din – sa zicem – Thailanda se ridica pe la 10.000 de euro. Cat o masina, vor spune unii. Exact: cat o masina din clasa compacta. Exista, totusi, 3 diferente majore: anul sabatic nu cere benzina, anul sabatic nu trebuie dus in service si este foarte putin probabil ca anul tau sabatic sa fie tamponat de un alt an sabatic care nu are RCA.
La invitatia echipei DailyBusiness.ro, deschid astazi sectiunea „Un an de vacanta”, unde voi incerca sa va ofer idei, inspiratie si curaj. Stiu ca va doriti un an sabatic, iar voi stiti cat de mult il meritati.
Bradut Florescu