Chinezii au muncit un an ca sa falsifice pe computer artificiile din deschiderea Jocurilor Olimpice. Romanii se chinuie si ei sa simuleze succesul, dar investesc ceva mai putina munca.
Avem autostrazi care au inghitit sute de milioane de euro, insa cu niciun kilometru de asfalt turnat.
Avem crestere economica record in UE, bazata insa pe consum.
Avem idei grandioase (crearea unei companii energetice nationale, listarea la bursa a unor giganti precum Romtelecom sau Fondul Proprietatea), insa dublate de amanari succesive pentru ca nu exista niciun plan care sa fie concret mai mult decat in aparenta.
Si peste toate astea avem, in mediul privat, o multime de manageri care traiesc si muncesc in lumea reala, care isi fac planuri si le executa fara intarzieri, care isi sacrifica viata personala si nu numai in lungi ore peste program, bineinteles pentru binele lor, dar si indirect pentru al intregii economii.
Economie care ii sustine deocamdata cu brio si pe restul „chinezilor” care simuleaza munca. Nu e egalitate, pentru ca e capitalism. Dar pentru binele economiei n-ar strica sa nivelam putin diferentele intre sectoarele unde se munceste si cele in care in continuare se „proiecteaza artificii”.