Proprietarul unei mori din Baragan angajeaza un manager nou. Fara mari investitii, cu salariati platiti la acelasi nivel (sau chiar mai slab) comparativ cu alte unitati similare din Romania, managerul face minuni.
In numai 3 ani, faina produsa in Baragan ajunge sa se bata pe piata cu produse occidentale avand in spate zeci de ani de traditie. In conturile proprietarului morii intra circa 10 milioane de euro, bani pe care alti oameni de afaceri din bransa nu-i aduna toata viata.
Intr-o zi, managerul anunta ca vrea sa plece pentru ca i s-a oferit un job in Rusia, pe un salariu mai mare. Proprietarul zice „bine, la revedere”. Si cu asta, basta. Nimeni nu afla de ce s-au despartit, totul ramane invaluit in tacere si confuzie.
Povestea de mai sus (fictiune, ca orice poveste) poate fi asemuita cu cele intamplate la clubul de fotbal Unirea Urziceni. Antrenorul Dan Petrescu a preluat echipa cvasi-necunoscuta, a castigat campionatul Romaniei, a batut Sevilla si Glasgow Rangers in Liga Campionilor, apoi s-a dus sa antreneze pe Kuban Krasnodar, din liga a doua a Rusiei. A renuntat sa dea piept cu Liverpool pentru a pregati meciuri cu Volga Nijnii Novgorod si Dinamo St. Petersburg.
Poate ca Dan Petrescu nu a avut niciun conflict cu Dumitru Bucsaru, proprietarul Unirii, sau cu directorul sportiv Mihai Stoica, si s-a mutat la Kuban pur si simplu pentru bani. Dar faptul ca a fost lasat sa plece cu atata usurinta ridica un mare semn de intrebare.
In statele dezvoltate, termenul de „human resources” defineste mai mult decat un departament dintr-o multinationala. E o intreaga stiinta, o disciplina. Se scriu carti, se organizeaza conferinte, se cheltuiesc multi bani pentru strategii de perfectionare, stimulare, mentinere a angajatilor.
La noi, actionarul principal se desparte de omul care i-a umflat conturile in doi timpi si trei miscari. Si fara sa dea niciun fel de explicatii pentru public, in conditiile in care Unirea Urziceni a depasit statutul de echipa oarecare, reusind sa castige simpatia multor romani, ca dovada numarul mare de spectatori la meciurile internationale. Un semn de infantilism in business.