Baietii de la firma de asigurari, vecinii nostri de palier, asculta la maxim Holograf „Vreau o iubire-n viata mea”. Se pregatesc de vacanta, sunt tineri, veseli, asa ca o „iubire estivala ” nu le-ar strica. Devin putin invidioasa pe ei… eu vreau doar o vancanta… vreau o vacanta-n viata mea…
Brusc mi-am dat seama ca in 10 ani de activitate am avut o singura vacanta adevarata (3 sapatamani, ehe…) pentrecuta la Mamaia, unde pe langa plaja-soare-mare am adaugat si gestionarea a 36 de promotori si hostess pentru un festival… deci si aceea a fost o quasivacanta . In rest, perioada maxima de repaus pe care mi-am acordat-o, cu gratie si generozitate, a fost de 7 zile… pana sa imi dau seama ca sunt in vacanta si ca trebuie sa schimb ritmul se termina.
In calitate de specialist in resurse umane imi sfatuiesc clientii sa nu neglijeze aspectul odihnei, repausului, vacantei pentru angajatii proprii. Le explic cu lux de amanunte ca eficienta maxima poate fi obtinuta doa cu angajati odihniti, nestresati, multumiti. Unii inteleg, altii se uita la mine ca la un extraterestru picat in piata Matache la prima ora a dimineti. Asta in timp ce eu devin exemplul perfect pentru proverbul romanesc : ” fa ce zice popa nu ce face el ” .
Bineinteles ca la fiecare cinci minute gasesc scuze pentru a amana multdorita vacanta, dar adevarul este ca nu am suficienta vointa sa inchid telefonul de serviciu, sa trimit laptop-ul in vacanta tehnica, sa-mi sun pretenii si sa luam un avion care sa ne depuna pe o plaja curata sau pe un varf de munte inverzit-inzapezit. Numai imaginea unor astfel de locuri parca a schimbat aerul in birou, miroase a mare, a umed-sarat, a scoici, a frunza de palmier.
Dar… suna telefonul, memoria se reseteaza : am mai multe proiecte de executive-search in stand-by, cateva proiecte de recrutare in negociere, alte zeci in derulare, plus obligatiile asumate fata de clientii de casa, interviuri programate pana la jumatatea lui septembrie si patru colegi care vor sa plece in vacanta… familia a trecut cuminte pe plan secund…
Asa ca sunt recunoscatoare pentru week-end-urile prelungite transformate in minivacante, le dau unda verde colegilor mei sa plece in concediu (nu toti in acelasi timp, evident), gestionez cat pot de bine restul echipei si cascada de proiecte si visez la o vacanta luuuunga pe o plaja aproape pustie unde sa pot esua macar in septembrie…
Voua va doresc o vacanta superba care sa va aduca liniste, odihna dar si un strop de aventura !