Preturile apartamentelor vechi vor scadea, insa fenomenul se va generaliza abia dupa ce blocurile construite in anii ’70-’80 vor ajunge la varste de 50-60 de ani, adica de-acum in 10 ani. Fatadele vor cadea primele (priviti cu atentie in cartiere, deja se vad fatade foarte uzate), instalatiile vor fi gaurite iar „blocatarii”, uniti cum ii stim, nu se vor inghesui sa puna bani sa le repare si locuintele lor se vor deteriora rapid.
Dupa care, combinat cu oferta de blocuri noi si relativ ieftine, vom asista la mutari in masa catre apartamente noi (si implicit ieftiniri ale celor vechi), iar in blocurile vechi vor veni cei din „lower class” care nu si-au permis pana atunci asa ceva. Asta va fi din 2020 incolo, insa pana atunci e de asteptat ca si cresterile de preturi la apartamentele vechi sa inceapa sa franeze, dupa care preturile sa stagneze.
Ramane de vazut cine va reconditiona blocurile vechi atunci cand vor incepe sa aiba probleme cu structura de rezistenta, probabil in maxim 20 de ani. Daca autoritatile locale vor fi la fel de ineficiente ca si in prezent, s-ar putea sa vedem aplicata „solutia finala”: multe blocuri cumparate si demolate de dezvoltatorii de proiecte noi.
Cert este, oricum, ca „marfa” principala a tranzactiilor imobiliare de azi, apartamentele vechi, nu mai au viata lunga. Probabil ca, nu peste mult timp, copiii nostri se vor mira cum puteam noi sa platim 2.000 de euro pe metrul patrat vechi de 30 de ani.