Traim in era Internetului. As spune, ca sa nu-mi dezmint originile profesionale, perioada Facebook. Adica totul pare sa se petreaca prin, catre sau macar cu ajutorul Internetului. Ne hranim prin Internet, facem cumparaturi pe net, ne cuplam sau decuplam pe net, dam feedback pe net (ca d-aia exista buton de like) si, dupa ce am inventat si cybersex-ul (adica sexul virtual) mai ramane sa si dormim pe net si gata. Totul se face din butoane, virtual. Fotoliile din fata monitoarelor au gropi din ce in ce mai mari. Pe masura ce inlocuim contactul fata in fata cu cel virtual ne cresc dimensiunile si ni se atrofiaza muschii (mai putin cei ai degetelor, care devin din ce in ce mai dezvoltati). Mai toate afacerile de succes au un magazin virtual, comertul electronic pune stapanire pe o piata care devine la randul ei electronica. Se pare ca nu putem da zapada din curte cu ajutorul Internetului dar nu se stie cat mai dureaza pana cand…
Trainingul a fost inventat sa fie facut fata in fata. Experiential. Interactiv. In sali de training. Dar este evident ca nu putem ramane in urma progresului virtual. Este evident ca e-Learning-ul isi cere drepturile si se uita mirat la dinozaurii care incearca sa convinga oamenii cu un marker in mana ca abilitatile si atitudinea influenteaza nivelul de performanta. Doar ca incepe sa fie din ce in ce mai complicat sa scoatem oamenii din birourile lor, sa ii platim sa calatoreasca si sa ii cazam/hranim pentru a participa la cursuri. Si uite ca evolutia virtuala loveste si piata de instruire si dezvoltare.
Nu ca n-ar fi facut-o pana acum… Videocasete, webinarii, filme care iti arata pas cu pas cum sa… Da, evident ca toate astea exista. Lipseste insa ceva: elementul interactiv. Participarea activa a celor instruiti in proces. Miza pseudo-competitiei care se naste intre participantii la un curs de tip „fata in fata”. Toare metodele enumerate pana acum sunt unidirectionale. Filmele sunt urmarite si atat. La webinarii apar mici sesiuni de intrebari si raspunsuri. Dar prezentatorul/trainerul este punctul central. Teoretic, participantii ar trebui sa fie cei pusi sub lumina reflectoarelor. Si atunci cum sa facem?
Solutia? Un training online interactiv. Cu lucru in grupuri mici realizate intre oameni aflati la sute de kilometri distanta. Cu „acvarii” in care unii interactioneaza si ceilalti observa direct si dau feedback. Nu doar prin mesaje tastate, cu voce si cu imagine! Jocuri de rol care sa permita participantilor sa se descopere. Toate acestea vor fi facute virtual, prin Internet. Iar la finalul unui training vom pastra deschisa agora virtuala pentru a le da posibilitatea participantilor sa descarce materiale, prezentari si orice alt document electronic pe care il vor considera util. Ce inseamna asta? Ca preturile vor scadea spectaculos, ca oamenii vor putea parcurge microsesiuni de cateva ore in perioadele in care nu sunt aglomerati de sarcini de birou. Vom putea ajunge la dezvoltare continua fara sa pierdem din vedere placerea interactiunii umane. La preturi mult mai mici decat cele pe care le platesc firmele pentru cursuri „fata in fata”.
Este oare acesta sfarsitul cursurilor traditionale? Nu, hotarat !!! Cursurile traditionale vor putea fi folosite insa ca metoda de motivare, vor fi ceva ce numai cei cu adevarat performanti vor primi. Farmecul emotiilor dintr-o sala de curs nu va fi inlocuit de acest nou produs. Suntem doar pionerii unui subdomeniu nou al trainingului, crescand eficienta eLearning-ului prin ceea ce propunem pe piata. Pentru anumite cursuri. Cu accesul tuturor angajatilor, indiferent de locatie sau de nivel de pregatire.
Trainingul nu moare, se transforma si ramane una dintre cele mai importante unelte de dezvoltare a nivelului de performanta al oamenilor.