Turismul culinar creste de la an la an, dar asta nu prea surprinde pe nimeni: de cateva decenii incoace a devenit evident ca, mai peste tot in lume, restaurantele cu specific national au de castigat si sunt cele mai ferite de faliment.
Cresterea afacerilor acestor restaurante este cu atat mai mare in tarile mai putin cunoscute de turisti, considerate, sa zicem, „exotice”. Evident ca si Romania se incadreaza pe aici, asa ca antreprenorii nostri nu au decat de castigat. In capitala, restaurante precum La Mama, Cocosul Rosu sau Carul cu Bere sunt mai mereu pline, atat datorita localnicilor – parte a populatiei active infometate dupa zile grele de lucru- cat si datorita numarului modest, dar in crestere al turistilor straini, care vor sa guste neaparat „traditional Romanian food”.
Sigur ca destul de putine restaurante au curajul de a face meniuri 100% traditionale romanesti, astfel ca in marja de eroare se strecoara si niste „spaghetti” sau „french fries”.
In orice caz, fie ca este vorba de 100%, 70% sau 50% traditie, afacerile merg si vor merge bine pentru restaurantele care exploateaza aceste procente de originalitate.
Ce as cere totusi de la proprietarii romani ar fi mai multa discretie in ornamentarea spatiilor. Nu e nevoie sa scrie pe toti peretii cat de traditionali suntem, e destul de evident privind meniul.