Acest lucru se intampla deoarece, din dorinta de a reduce costurile, majoritatea companiilor mici nu apeleaza la agentiile de recrutare si considera ca se pot descurca si singure. In astfel de cazuri, candidatii sunt selectati dupa experienta si dupa…prima impresie.
Exista si exceptii caci diferenta dintre o recrutare reusita si una mai putin reusita o face tocmai talentul recruterului, expierenta si abilitatile sale de a vedea dincolo de CV-ul unui candidat.
Evident, candidatii care „ofera indicii” ca nu se pot integra in colectiv si au probleme in a indeplini sarcinile primite vor fi respinsi. Problema apare insa atunci cand „recruterul” nu se gandeste in ce masura caracterul si temperamentul candidatului se potrivesc cu cel al sefului direct. Mai exact, in ce masura va fi dispus si capabili sa se adapteze cerintelor si stilului acestuia.
Si lucrurile nu ar fi grave daca, odata candidatul ajuns in urmatoarea etapa de selectie, nu ar trece testul intalnirii cu seful direct. Acesta este momentul in care atitudinea si comportamentul lui sunt considerate in conformitate cu cerintele sefului.
Vina apartine desigur si candidatilor caci, desi realizeaza ca „seful” nu este tocmai un individ simpatic, neglijeaza acest aspect si sunt interesati mai mult de aspectul financiar decat de relatiile cu superiorul si posibilitatile de promovare.
Relatia cu seful direct devine tot mai importanta pentru angajati si influenteaza performantele acestora. Din acest motiv, compatibilitatea dintre temperamentul angajatului si cel al angajatorului este un criteriu caruia ii trbuie acordata mai multa atentie in procesul de selectie.
Roxana Luca