Un sef bun nu trebuie sa refuze sa discute cu angajatii.
El trebuie sa-i asculte suficient de mult pentru a preveni transformarea unei probleme intr-o criza. Daca totusi criza apare, seful bun nu trebuie sa se ascunda.
Seful bun intelege ca si timpul angajatului este important. Asta in conditiile in care si cei mai buni sefi considera ca sunt mult mai ocupati decat orice subaltern al sau.
Seful bun raspunde la e-mailuri. Chiar daca nu la fel de redepe cum un subaltern raspunde la ale sale.
Seful bun nu lucreaza pe BlackBerry in timp ce vorbeste cu unul din subalternii sai. De asemenea, nu-i vorbeste de rau pe subalternii sai si incearca ca fiecare sa se simta special si integrat in echipa.
Seful bun stie ca starea sa de spirit le afecteaza comportamentul subalternilor.
Seful bun nu spune „Nu o lua personal” cand da vesti proaste. Stie ca jobul este o chestiune personala.
Seful bun are curaj sa se ocupe de angajatii cu rezultate slabe.
Seful bun te critica si te iarta in cadrul aceleiasi discutii.
Seful bun nu se teme de oameni mai destepti decat el. Ii lasa sa-l ajute sa aiba el o imagine buna.
Seful bun nu iti spune tot ceea ce stie, dar nici nu te minte.