DailyBusiness.ro
: In ce directie va merge piata locala de MBA-uri anul acesta, avand in vedere contextul economic marcat de criza ?
Sabine Zellenberg: Ar trebui facuta o diferentiere intre marimea business-urilor care sponsorizeaza aceste programe. Banuiesc ca business-urile mai mici vor avea probleme in a asigura fonduri necesare dezvoltarii angajatilor, insa companiile mari, puternice, vor continua sa investeasca in asa ceva, cu bugete ceva mai scazute.
DB: Se va inregistra o scadere a numarului de studenti MBA anul acesta?
SZ: Nu stiu daca numarul lor va scadea sau va creste, in acest climat. Daca-mi puneati aceasta intrebare acum jumatate de an, as fi putut raspunde mai complet, insa criza financiara presupune atat de multe lucruri, incat nimeni nu stie daca „big bang-ul” va urma sa se declanseze, sau daca traim acum apogeul crizei. Deci e un raspuns greu de dat.
DB: Ce masuri vor lua organizatorii de MBA-uri pentru a contracara efectele recesiunii? Vor lua in calcul posibilitatea de a reduce din taxe?
SZ: Nu pot vorbi in numele altora. Pot spune ca in cazul nostru, nu putem reduce din costuri. Daca ne propunem sa furnizam aceeasi calitate, ca programul sa ramana la acelasi nivel, sa furnizam in continuare know-how-ul profesorilor asociati de la Harvard, INSEAD, MIT sau Thunderbird, trebuie sa pastram nivelul actual al taxelor.
DB: Credeti ca se va inregistra o scadere sau o stagnare a pietei de MBA, in conditiile in care angajatorii ar apela la programe de dezvoltare mai ieftine?
SZ: In mod normal, departamentele de HR ale companiilor trebuie sa decida ce doresc sa obtina dintr-un program de training sau de MBA. Fiecare are obiective diferite. Un MBA furnizeaza un ansamblu general de cunostinte despre management, cunostinte financiare si strategii de globalizare, cum o face si programul dezvoltat de noi. Pe de alta parte, un training este mai specializat, merge pe o anume tema. Trainingul ar putea fi o optiune pentru companiile de dimensiuni mai mici, iar multinationalele nu vor reduce in mod neaparat din bugetele alocate programelor de MBA-uri, daca au angajati cu potential ridicat si vor sa-i retina.
DB: Care vor fi industriile care vor investi cel mai putin, respectiv cel mai mult in MBA-uri anul acesta?
SZ: O industrie care ar putea fi usor reticenta cu investitiile in astfel de programe ar fi banking-ul. Nu stiu daca este o surpriza pentru Romania, dar avand in vedere ce se intampla pe piata americana si pe alte piete vest-europene, bancile sunt cele mai afectate business-uri. Deci cred ca investitiile bancilor in programe de MBA vor scadea, dar pe de alta parte, industrii ca FMCG-ul sunt inca suficient de puternice si cred ca vor continua sa investeasca in programe de MBA.
DB: Se va miscora numarul studentilor MBA in 2009?
SZ: Din pacate nu pot face estimari in aceasta directie. Tot ce pot spune, referitor la noi (n.r. – WU Executive MBA) este ca anul viitor vom incepe cursurile cu 30 de studenti, insa cu siguranta va fi mai greu sa recrutam acesti oameni.
DB: Ce asteptari de business aveti pentru programul pe care il dezvoltati in Romania pentru 2009?
SZ: Nu ne asteptam la o crestere foarte mare a veniturilor pe care le obtinem aici, in Romania, cu toate ca afirmatia pe care o fac acum s-ar putea afla in contradictie cu ce am spus mai devreme. Insa in acelasi timp, am amintit ca nu ne va fi foarte usor sa gasim oameni care sa se inscrie in program, si pentru ca programul nostru este cel mai scump de pe piata locala (35.000 euro), in acest moment. Insa, pentru ca ne axam foarte mult si pe sustinerea managerilor buni, cu potential real, vom incerca sa oferim sponsorizari sau burse de studii, ceea ce probabil va determina o reducere a veniturilor. Daca luam in considerare si bursele pe care ne gandim sa le oferim, atunci veniturile vor fi ceva mai scazute.
DB: Vorbeam despre companiile care-si finanteaza angajatii si de cei care prefera sa-si plateasca singuri MBA-ul. Puteti spune, in cazul WU, cati studenti romani se autofinanteaza?
SZ: In prezent avem 27 de studenti, din care 7 isi acopera costurile singuri, dar si acestia au inceput sa-si caute alti finantatori.
DB: Care sunt principalele beneficii ale autofinantarii unui program de MBA?
[B]SZ: Principalul beneficiu este independenta in fata angajatorului. Finantarea de catre companie implica semnarea unui contract care te obliga sa nu parasesti business-ul pentru cel putin 3 ani. Daca pleci mai devreme de 3 ani, trebuie sa returnezi costul programului.
DB: Care vor fi programele de MBA cele mai expuse in fata crizei, in 2009?
SZ: Programele care ofera calitate mai scazuta sau care nu sunt foarte cunoscute vor suferi cel mai mult. Sincer, situatia este dificila pentru toate programele de pe piata din Romania. Noi depindem de studentii care le urmeaza, care suporta costurile. Daca nu exista suficienti bani, atunci gasesti alte solutii. Una ar fi acordarea de burse, alta inceperea cursurilor ceva mai tarziu, sau chiar amanarea lor cu un an, cu o noua serie de studenti. Mai exista si posibilitatea ca unele programe sa dispara pur si simplu de pe piata.
DB: Credeti ca atmosfera economica din 2009 va fi favorabila intrarii altor programe internationale de MBA in Romania?
SZ: Piata din Romania este foarta buna, dar si foarte competitiva. Exista cel putin 26-27 de MBA-uri aici, care pe langa programa foarte buna, sunt si bine marketate. Ca sa intri pe o astfel de piata trebuie sa fii selectiv si foarte informat. Dupa cum cred ca ati observat deja, sunt la moda colaborarile intre institutii academice romanesti si programe internationale, asa ca probabil si anul viitor se va mentine acest trend.