Povestea unui antreprenor roman care nu mai vrea sa le inspire frica angajatilor cand intra in birou

Costea Dumitrescu, unul dintre proprietarii firmei de training Ascendis, cea mai mare companie de profil de pe piata locala, a povestit pentru DailyBusiness.ro de ce si cum a reusit sa isi diminueze agresivitatea si prin urmare sa nu mai simta teama angajatilor de fiecare data cand intra in birou. Desi are un fizic impunator, teama angajatilor era legata, insa, mai mult de faptul ca omul de afaceri este un perfectionist.

Omul de afaceri tocmai s-a intors dintr-o vacanta de o luna in care se mandreste ca nu a primit nici macar un telefon de la birou. Inainte, primea des telefoane pentru ca angajatii se temeau sa ia singuri decizii. Spune ca si-a propus sa plece cel putin 100 de zile pe an in vacanta, iar activitatile sale preferate sunt scufundarile, sailing-ul si pescuitul.

Pentru a putea sa se bucure mai mult de timpul personal, Costea Dumitrescu a inceput sa-si schimbe atitudinea fata de angajati si sa le „dea cheile cufarului cu resurse”, inca de acum 4-5 ani. Procesul a fost unul lent, insa indeplinit pas cu pas.

„Cunosc multi antreprenori romani care se plang ca le suna telefonul tot timpul atunci cand pleaca in vacanta. Asta se intampla pentru ca nu le ofera angajatilor resursele necesare pentru a lua ei singuri decizii, de la resurse financiare si umane, la autoritate”, spune Costea Dumitrescu, care admite ca un astfel de manager era si el.

Dumitrescu spune ca dadea dovada de un control foarte ferm, ca urmare a faptului ca era perfectionist si ca imbina aceasta calitate cu nerabdarea. „Asta inducea angajatilor ideea ca nu au voie sa greseasca”, spune omul de afaceri, adaugand ca lipsa de empatie era o alta caracteristica personala la care a renuntat. „Acum ma gandesc cine este, ce vrea si de ce este aici angajatul respectiv si imi adaptez pretentiile. Spre exemplu, posturile temporare. Un om care lucreaza in call service este clar ca nu vrea sa faca asta toata viata, asa ca imi adaptez pretentiile”, explica Dumitrescu.

El a tinut primul training in 1986 intr-un centru de competenta tehnica din Bucuresti, destinat tuturor celor din blocul comunist, creat de Rang Xerox, o companie prin care gigantul multinational Xerox si-a facut loc indirect pe piata de atunci.

Experienta de training a fost punctuala. Dupa 1990 Dumitrescu a lucrat in cadrul Xerox Romania timp de 10 ani, ultima sa functie fiind de director regional in cadrul uneia dintre diviziile companiei. In 2000 a infiintat propria sa companie, firma de training Ascendis, cu gandul a a lucra cu firme mici, unde putea sa relationeze direct cu proprietarul. Totusi, viata l-a impins spre altceva – a inceput sa primeasca cereri din partea multinationalelor.

„Nu am avut obiectivul acesta, la inceput chiar ne doream sa ne concentram pe IMM-uri, firme care sunt construite in jurul unui ‘jupan’, cum ii spun eu, si unde relatiile sunt mult mai personale. Lucrul cu multinationala este mai impersonal”, spune Dumitrescu.

La inceput, toata activitatea din firma era derulata de el si partenerul sau Adrian Stanciu, amandoi avand competente in special in zona de IT. Cei doi se ocupau de tot ceea ce insemna firma. Acum, insa, Dumitrescu este mai degraba „un consultant intern, cu foarte multe procente din firma”, cum el insusi se descrie zambind.

„Acum livram programe pe care nici nu le cunosc si avem clienti pe care nici nu-i stiu. Mi-am fixat ca obiectiv acum 4 ani sa renunt incet-incet la managementul companiei si am reusit, pentru ca acum, cand intru in birou nu mai vad oameni tematori, ci angajati siguri pe ei, care vin la mine doar in cazuri exceptionale pentru un sfat”, mai spune Costea Dumitrescu, care adauga „sunt inca un lider, dar unul informal; sentimentul de teama mai este prezent, dar la un alt nivel si are aspecte constructive”.

Desi a tinut multe cursuri de training, Dumitrescu se descrie ca fiind un trainer prost. „Daca iau in calcul ce scrie in manual nu sunt un trainer bun, pentru ca ma intorc cu spatele la cursanti, trec prin fata proiectorului si asa mai departe. Pentru mine, insa, este mai important sa stabilesc o relatie cu acei oameni, sa fie ceva personal nu o lectie invatata pe dinafara si transmisa mai departe”, explica partenerul firmei Ascendis, care considera ca un bun trainer este cel care gaseste placere in a-i face pe oameni sa creasca si care poate fi empatic, „sa se poata pune in papucii celuilalt”.

„Un trainer bun este cel care nu vrea sa se pozitioneze deasupra celorlalti. Din nefericire noi avem handicapul sistemului educational, unde profesorul este intotdeauna superior si unde sistemul de pedepse este implementat cu precadere”, considera Costea Dumitrescu.
Pe langa calitatile innascute ale trainerului, Dumitrescu spune ca mai exista si o suita de alte calitati tehnice cum ar fi mimica sau gesturile, dar care fara primele doua (placerea de a-i invata pe altii si empatia) sunt neesentiale.

„Inveti mai multe de la cineva care te intelege decat de la un super expert intr-un anumit domeniu, dar caruia nu ii pasa cine esti”, spune Dumitrescu.

Experienta training-urilor sustinute a adus si schimbari in atitudinea omului de afaceri. „Am suferit un dus rece. La un moment dat am utilizat niste indicatori legati de perceptia celor din jur despre tine. Am observat ca in general nu exista nicio diferenta intre felul in care ma vad eu pe mine si cel in care ma vad ceilalti, dar aparea o diferenta mare in ceea ce privea agresivitatea, asa ca mi-am propus acum 5-6 ani sa-mi reduc aceasta caracteristica”, povesteste Costea Dumitrescu. El crede ca agresivitatea, fie ea si pusa in slujba excelentei, nu ii ajuta pe oamenii care lucreaza pentru tine, din contra, creeaza teama, si daca ajuta la performanta companiei o face la un nivel foarte redus.

„Daca performanta ar insemna rigoare si disciplina atunci este bine sa fii agresiv, dar noi traim vremuri mai sofisticate. Asta inteleg si unii dintre clientii nostri care incearca sa isi mai schimbe atitudinea”, explica Dumitrescu. Chiar daca agresivitatea proprietarului Ascendis nu s-a manifestat aproape niciodata prin „tunete si fulgere”, perfectionismul si nerabdarea care il caracterizau aveau un efect la fel de puternic in randul angajatilor sai.

In opinia lui Dumitrescu, agresivitatea este o caracteristica a multor antreprenori romani, bazata partial pe personalitate, dar determinata intr-o anumita masura si istoric. „Majoritatea antreprenorilor romani au invatat business din mers. Multi au inceput sa faca afaceri in anii ’90 cand piata era foarte dezordonata si sunt convins ca au avut succes fiind agresivi”, considera omul de afaceri.

In opinia lui, o etapa importanta in gestionarea agresivitatii este inlocuirea acestui stil de management cu altceva. „Trebuie sa te orientezi mai clar pe rezultate si pe oamenii din jur„, explica el, adaugand ca multora li se pare o amenintare sa dea din atributii, „trebuie sa iti cultivi placerea de a dezvolta oamenii din jurul tau si sa te retragi pas cu pas din a face tot, fiind sigur ca lasi organizatia pe maini bune”, explica Dumitrescu.

„Multi antreprenori romani au probleme in a se retrage din companie pentru ca nu si-au crescut oamenii. Ceea ce defineste o mare parte din managementul romanesc este agresivitatea sau pasivitatea, ideea ca problema nu este la ei, ci la cei din jur”, mai spune omul de afaceri, care spune ca perioadele critice din punct de vedere economic sunt propice pentru comportamentele agresive.

„Insa nu agresivitatea salveaza, ci flexibilitatea. Ar fi ideal ca o companie sa aiba un guru care sa dicteze, iar angajatii sa execute bine si la timp. Ideea de control si pedeapsa din cadrul organizatiilor pasive sau mai degraba organizatii defensive duce la comportamente de genul ‘cand trece seful ma ascund’, si nu neaparat la performanta”, spune omul de afaceri.

„Renuntarea la stilul agresiv de management este un proces dificil, iar munca poate fi distrusa intr-o clipa. Daca eu intru in companie maine si intreb vadit deranjat cine a pus scaunele intr-un loc si nu in altul, se distruge tot ce am cladit. Urmatoarea intrebare ar fi „Dar masa e bine pusa?””, spune zambind Costea Dumitrescu, adaugand „nu asa creezi excelenta. Nu trebuie sa pui stacheta prea sus, pentru ca oamenii vor fi demoralizati si se vor teme daca nu reusesc sa ajunga acolo. Poate ca este o teama impusa de respect, dar acest tip de respect poate fi daunator”.

Totusi, omul de afaceri considera ca este necesara putina rigoare si disciplina, dar intotdeauna trebuie sa existe limite, care daca sunt sarite pot prejudicia chiar supravietuirea organizatiei. „Sa luam ca exemplu reducerile de costuri, daca exagerezi este ca la liposuctie, folosita cum trebuie te slabeste, daca exagerezi o sa-ti traga si organele interne si vei ajunge slab si mort„, explica, plastic, Dumitrescu.

Foarte multi conducatori isi dau seama ca angajatii lor nu isi asuma responsabilitati, insa ca sa aiba posibilitatea sa faca asta, managerul trebuie sa le dea resursele necesare, cu riscul ca lucrurile sa nu iasa intru totul asa cum vrea el, spune omul de afaceri, care adauga, insa, ca sunt si multi oameni de afaceri carora pur si simplu le place puterea si controlul, chiar daca rateaza alte lucruri din viata.

Ascendis a inregistrat venituri de 1,3 mil. euro in primul semestru al acestui an, iar pentru intreg anul vizeaza incasari de peste 3,5 mil. euro, cu circa 20% peste nivelul din 2009. Principalii competitori ai companiei sunt Codecs, Trend Consult si Human Invest. Piata de training din Romania valoreaza anual cateva zeci de milioane de euro, insa 2009 si 2010 au fost ani foarte dificili pentru companiile din domeniu, majoritatea clientilor diminuandu-si considerabil bugetele pentru astfel de cursuri.

Principalele companii de training se asteapta, in cel mai bun caz, la o stagnare a valorii pietei in acest an.