Desigur este imbucurator faptul ca 33% dintre romani muncesc din placere, dar implicarea lor emotionala in munca ar trebui sa fie o tema de gandire pentru multi angajatori. Chiar daca o parte dintre angajati sunt multumiti de recompensele financiare acordate, nu trebuie neglijata recunoasterea rezultatelor.
Rasplatirea performantelor stimuleaza si motiveaza angajatul, il provoaca si il determina sa isi fixeze noi tinte pentru a stabili o noua performanta. Si cine nu isi doreste angajati angrenati permanent in cursa pentru performanta?
Dorinta de recunoastere a rezultatelor nu este un fapt surprinzator, fiind prezenta in aproape toate activitatile in care indiuvidul se implica, cu atat mai mult in munca. Din pacate, in prezent in Romania exista putine companii care acorda atentiei acestui aspect.
Pentru unii angajatori, a recunoaste performanta este sinonima cu atribuirea de noi sarcini. Daca nu este insotita de nici un stimulent, aceasta forma de recunoastere ar putea fii inteleasa gresit, mai ales atunci cand se repeta. Angajatorul va crea impresia ca nu este niciodata multumit de rezultate si il poate determina pe perfomant sa paraseasca arena.
Pe langa recompensa financiara, o forma a recunosterii performantei este promovarea. Desigur aceasta rasplata va fi „zgarcita” si selectiva deoarece nu toti angajatii meritosi pot fi promovati.
Celoralalti le raman multe alte variante de a fi recunoscuti ca performanti: bonusurile, participarea la training-uri suportate de companie, implicarea in noi proiecte etc. Angajatorii ar pute fi chiar inventivi, apeland la acordarea de diplome, distinctii si alte semne de recunoastere.
Indiferent sub ce forma, performanta trebuie recunoscuta si nu tratata ca un aspect implicit al muncii.
Roxana Luca