Roman in Canada: Concediat de Coca-Cola, ma lupt pentru familie

Catalin Barariu are 42 de ani si se afla impreuna cu familia in Canada, din 2003. Dupa ce a lucrat pentru Coca Cola timp de 11 ani, la reprezentantele din Romania (National Account Executive – Retail Market), Austria (Project Manager) si Canada (Category Manager), „cecul care venea din doua in doua saptamani” a fost sistat, iar Catalin a devenit „somer cu acte-n regula”. Salariul de 70.000 de dolari pe an (inainte de taxe) a fost inlocuit cu un ajutor de somaj de 1.600 de dolari pe luna.

„Povestea mea nu este a unui manager de succes, este povestea unui om care se lupta pentru familie intr-o tara straina si care vrea sa-i ajute pe altii care vor trece prin ce a trecut el”, marturiseste Catalin.

Si-a pus la dispozitie casa si si-a facut un site, New2Toronto.com, pentru a atrage clienti pe care sa-i ajute sa se acomodeze in Canada, contra cost. „In cazul primilor mei clienti (o familie de jamaicani, un pakistanez si o romanca – n.r) a fost o munca pro bono pentru ca am considerat ca este o experienta noua pentru mine, am vrut sa invat si eu, sa-mi ajutez programul si sa-l imbunatatesc”, spune Catalin, care nu stie sa aiba vreun concurent in Toronto in business-ul pe care l-a inceput.

„M-ai salvat de la moarte hipotermica sigura”

Aceasta a fost prima replica a jamaicanului care a ajuns iarna, in tricou si sandale, pe aeroportul din Toronto, unde il astepta Catalin. „Primul lucru pe care l-am facut a doua zi a fost sa-i duc la magazin si sa-i ajut sa-si cumpere haine de iarna. In Jamaica nu vinde nimeni haine de iarna, chiar daca ar fi vrut sa-si cumpere nu ar fi avut de unde”, povesteste Catalin.
[img=250]Alaturi de copilul sau in Vancouver[/img]
Dincolo de adaptarea la clima din Canada, mutarea intr-o tara care se afla cu cel putin o treapta mai sus pe scara nivelului de trai decat cea din care provii presupune „un ghid de orientare”. De exemplu, pentru a te angaja este nevoie de o serie de acte obligatorii (card de sanatate si SIN – social insurance number), apoi pentru a face plati sau a inchiria o masina sau un apartament este obligatoriu sa ai un cont bancar (la sosirea in Canada ti se cere sa demonstrezi ca ai 10.000 de dolari – n.r.). La aceste aspecte se adauga tot ceea ce inseamna acomodarea intr-un oras mare cu tot ce reprezinta acest proces, de la transportul in comun pana la posibilitati de petrecere a timpului liber sau cautarea unui job.

Bineinteles ca imigrantii care ajung in Canada se pot adapta in noul oras si fara ajutor. Ceea ce propune insa el este, pe langa costuri mai reduse si mai putin timp pierdut pe la autoritatiile canadiene, o adaptare asistata, care insemna inclusiv cautarea unui job, dar si evitarea unor neintelegeri care pot fi generate de limba.

„A sunat la o companie de inchiriat masini (…) Cand a inchis a inceput sa rada ca au vrut sa-i inchirieze un camion … au intrebat-o daca nu cumva vrea un ‘truck’, insa asta inseamna, in Canada, un ‘jeep’ asa cum il denumim noi”, povesteste Catalin experienta pe care a avut-o cu o romanca din Brasov, pe care a ajutat-o in primele saptamani petrecute in Canada.

Tariful pentru o acomodare asistata de Catalin este de 1.500 de dolari pe saptamana, pentru o familie de 4 persoane. Pentru o singura persoana, tariful scade la 1.000 de dolari. In aceasta suma sunt incluse toate serviciile care tin de familiarizarea cu noul oras si pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a incepe o viata aici, inclusiv cazare (intr-o aripa special amenajata a casei lui Catalin), dar mai putin mancarea. Catalin spune ca varianta propusa de el este mai ieftina decat daca alegi sa te descurci pe cont propriu.

„Ca sa iei un taxi de la aeroport te va costa cel putin 100 de dolari, cazarea la un hotel de doua stele inca 150 de dolari/zi, si asta daca accepta sa stai 4 persoane in camera, abonamentul lunar pentru transportul in comun 119 dolari de persoana”, sustine Catalin.

Criza ascute diferentele intre imigranti si localnici

„Sloganul ‘diversity enriches our lives’ (diversitatea ne imbogateste viata – n.r.) nu este mereu valabil in realitate, diversitatea imbunatateste viata canadienilor nascuti aici. Se vorbeste despre faptul ca rata de saracie a crescut numai printre nou veniti si asta pentru ca ei castiga jumatate din cat castiga un canadian nascut aici si cu aceleasi sarcini”, spune Catalin, nemultumit de felul in care companiile private ii trateaza pe imigranti.

Pe de alta parte, experienta acumulata oriunde altundeva decat in SUA sau Canada nu prea conteaza pentru firmele de aici in momentul in care vrei sa te angajezi si, tocmai de aceea, imigranti care in tara de origine erau ingineri sau medici s-au vazut in situatia de a accepta sa lucreze ca ingineri sau soferi de taxi pentru a-si intretine familiile, spune Catalin.

„De multe ori este preferat cel ce este nascut aici in detrimentul celor din afara, ideea de concurenta nu este foarte iubita”, este de parere Catalin.

Iar in prezent, totul se complica din cauza contextului economic. In Toronto, de exemplu, rata somajului este de 9%, iar in conditiile recentului faliment al General Motors ar putea urca la 12% pana la sfarsitului anului. Industria, in special cea auto, si sectorul financiar, sunt dintre cele mai afectate, spune Catalin, care in paralel cu business-ul pe care l-a inceput isi cauta un loc de munca.

Fostul corporatist a fost la cel putin 20 de interviuri in ultimele 5 luni, fara nici un rezultat, dar cu toate acestea nu are de gand sa renunte si sa se intoarca in tara pentru ca s-a obisnuit cu stilul de viata canadian si pentru ca totusi crede in ideea ca statul „lucreaza pentru tine si binele tau”.

„Pe 15 iunie, am un interviu cu 5 specialisti din partea guvernului care imi vor studia planul de afaceri (serviciile de acomodare – n.r). Daca e de interes, ma vor sprijini trimitandu-ma la o scoala de afaceri timp de 10 saptamani pe banii statului, iar daca voi iesi in pierdere cu business-ul dupa aceea, imi vor plati ajutor de somaj pentru inca un an de cand se termina cel pe care il am in prezent”, spune Catalin.
[img=249]Impreuna cu sotia[/img]
„… dar pana atunci trebuie sa lupti”

„O lupta care pana la urma isi merita eforturile si sacrificiile. Abia dupa 5 ani incepi sa castigi mai bine, sa-ti cumperi o casuta si sa imbratisezi the Canadian way of life”, marturiseste Catalin, care a ajuns in Canada dupa ce, printre altele, in Bucuresti hotii i-au spart casa si i-au furat totul de doua ori in 3 ani.

„Nimeni nu-ti vorbeste urat, nu e agresiv in nimic din ceea ce face, se conduce civilizat, cu respect pentru ceilalti … sistemul de sanatate este gratuit pentru toata lumea … este grija pentru copii – vine autobuzul, ii duce la scoala – vara sunt piscine unde accesul este gratuit …”. Acesta este stilul de viata canadian la care nu este dispus sa renunte Catalin in ciuda greutatilor pe care le intampina acum.

Si inca ceva: „Cand vezi ca lumea iti zambeste pe strada, parca mai uiti de toata criza asta…”.