Schimbarea generatiilor, urmatoarea provocare pentru piata HR

Articol scris de Yiannis Lagos, Managing Partner al companiei de recrutare & talent management People First

Schimbarea majora pe care noii-veniti o vor aduce pe piata muncii tine de familiarizarea lor cu noile tehnologii de comunicare, precum si de accesul liber la informatie de care au avut parte. Ei sunt generatiile care practic au crescut cu tehnologia la indemana. Luand in calcul acest aspect, putem spune ca generatiile nascute dupa ’89 sunt ceea ce in Occident se numeste „generatia Y”. Dar luand in calcul aspectul temporal, ele sunt generatiile Z – succesorii generatiei Y. Anii sunt insa numai o parte a distantei ce separa generatiile ce traiesc simultan in Vestul si Estul Europei.

Folosit pentru prima data intr-un editorial publicat in 1993 pentru a descrie adolescentii nascuti intre 1974 si 1980, termenul „generatia Y” a cunoscut multe schimbari in sens de atunci. Astazi nu exista inca un consens privind anii-limita ai generatiei Y. In Europa de Est, generatia Y este privita ca prima generatie fara amintiri despre comunism si dictatura, ca persoane mature. Spre deosebire de contemporanii din Occident, membrii generatiei noastre Y nu se pot lauda ca au evoluat in acelasi timp cu tehnologia, ci mai degraba cu faptul ca au recuperat foarte mult intr-un timp relativ scurt in domeniul tehnologic.

Odata cu intrarea tinerilor nascuti dupa ’89 pe piata muncii, vor deveni mai frapante trasaturile celor ce formeaza grosul fortei de munca din Romania. In prezent (si pentru inca mult timp de aici inainte), functiile de specialisti si de Middle si Top Management sunt ocupate de persoane nascute intre anii ’70/’75 si ’80/’85. Aceste generatii sunt fundamental diferite de cele care acum intra sau urmeaza sa intre pe piata muncii, avand un mix de caracteristici care nu va mai putea fi regasit prea curand.

Cum se comporta membrii acestor generatii la locul de munca? Care sunt prioritatile si obiectivele lor? Ce ii face fericiti si ce nu pot tolera? Cum pot angajatorii sa le puna in valoare potentialul? Raspunsurile la toate aceste intrebari pot fi aflate in urma unei analize a conditiilor sociale si culturale in care s-au format.

Cine formeaza „grosul” pietei de munca in prezent

La nivel global, generatiile nascute dupa al Doilea Razboi sunt impartite in trei categorii, fiecare cu propriile trasaturi comportamentale, derivate din conditiile de viata specifice perioadelor in care s-au maturizat: asa numitii „Baby Boomers” (nascuti in ’45-’56), succesorii acestora sau generatia X (nascuti in anii ’60 – ’70) si generatia Y (anii ’70-’80). Comentand pe marginea unui studiu despre trasaturile principale ale acestor trei, realizat de BBDO Worlwide in 18 tari, Marian Preda, prodecanul Facultatii de Sociologie a Universitatii din Bucuresti, sustine ca, in cazul Romaniei, nu putem vorbi de o delimitare intre generatia X si Y deoarece membrii acestora au trait in conditii similare: au fost educati intr-un sistem aflat in colaps si supra-agolomerat; intrarea lor pe piata muncii s-a facut in perioade dificile si, ajunsi la varsta maturitatii, nu au avut posibilitatea de a-si achizitiona locuinte. Dar ceea ce ii uneste pe membrii celor doua generatii este mai ales faptul ca s-au nascut in cadrul unui experiment demografic generat de adoptarea, in ’66, a decretului care interzicea avorturile. Din acest motiv, persoanele nascute dupa ’66 sunt numite si „decretei”. Potrivit lui Marian Preda, acestea sunt generatii lipsite de sansa, poate cele mai lipsite de sansa dupa cele nascute in 1922-1923 si in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Petrecandu-si prima parte a vietii in doua din cele mai grele decenii ale istoriei, „decreteii” au acoperit nevoile impuse de noile realitati ale capitalismului in termeni de forta de munca. Au fost primii antreprenori, primii care au au lucrat in mediul privat, primii care au fost liberi sa munceasca dincolo de granite si primii care au lucrat in multinationale. Atitudinile lor la si vis-a-vis de munca sunt influentate atat de libertatea de care s-au bucurat dupa caderea comunismului, cat si de amintirile pe care le pastreaza din perioada anterioara. Merita punctate cateva aspecte ale vietii generatiilor nascute incepand cu anii ’70 si pana la mijlocul anilor ’80 in timpul comunismului si la inceputul tranzitiei si modul in care aceste experiente au influentat perceptiile lor asupra mediului de lucru:

** In copilarie si adolescenta, au avut de indurat lipsuri majore (oricine s-a nascut in anii ’70 – ’80 isi aduce aminte de dificultatea cu care atunci puteau fi cumparate alimente si bunuri, cozile din fata magazinelor sau intreruperile zilnice de electricitate). Drept consecinta, sunt adepti convinsi ai consumerismului si intr-o permanenta cautare a bunastarii. Membrii acestor generatii vor fi multumiti de job-ul lor in masura in care acesta le permite accesul nu numai la un trai decent, ci la un nivel superior de confort sau chiar lux. Avand in vedere importanta pe care o acorda stimulentelor financiare, nu au nici o problema in a-si schimba jobul des. Asadar, loialitatea nu este tocmai punctul lor forte. Aceeasi pasiune pentru bunastare este insa si motivul pentru care sunt profund implicati in viata profesionala, asezand cariera in capul listei prioritatilor.

** Fiind formati intr-un sistem educational ramas mult in urma realitatilor sociale si economice, membrii generatiilor nascute in anii ’70 – ’80 au dezvoltat capacitatea de a invata foarte rapid, neratand nici o oportunitate in acest sens. Pun mare accent pe beneficii precum participarea, pe cheltuiala angajatorului, la traininguri, internship-uri sau la orice alt eveniment din care au ceva de invatat.

** Politica externa de izolationism dusa de Romania in ultimele decenii ale comunismului si neacordarea libertatii de circulatie pentru cetateni au dus la un interes crescand al tinerilor de astazi pentru calatoriile in strainatate. De aceea, training-urile vor fi cu atat mai apreciate cu cat au loc in afara Romaniei. Ca rezultat al restrictiilor de a calatori in afara tarii, existente in trecut, aceste generatii, incurajate si de oamenii mai in varsta din jurul lor, investesc mult in vacantele lor si, ca atare, vor aprecia oportunitatea de a-si lua liber pentru a calatori in scopul de a se relaxa.

** Ca reactie la cenzura specifica perioadei comuniste, vor aprecia locurile de munca in care predomina transparenta si echitatea, devenind extrem de critici si demotivati cand nu se simt incurajati sa isi exprime opiniile. Urasc de asemenea sa le fie monitorizata orice miscare, asociind astfel de practici cu vechiul regim.

** Sa evoluezi incet, dar sigur nu este pentru aceste generatii un model demn de urmat in cariera. Persoanelor nascute in ultimele doua decade ale comunismului le lipseste rabdarea de a-si cladi cariera pas cu pas. Ele vor sa sara peste nivelul de debut al carierei (tendinta ce devine tot mai puternica odata cu trecerea timpului), vor sa li se recunoasca meritele si sa fie recompensate instant, ignorand total faptul ca beneficiile vin dupa si conform calitatii muncii prestate.

In cateva cuvinte, Marian Preda defineste membrii generatiilor nascute in ultimele decenii ale comunismului drept anxiosi, stresati, ambitiosi, dar lipsiti de optimismul si de atitudinea pozitiva fata de viata pe care o au cei din generatiile anterioare sau cei nascuti incepand cu 1990.

Atu-urile pe care aceste generatii le pun in slujba organizatiilor pentru care lucreaza, precum si marile lor slabiciuni provin din dorinta lor de a recupera tot ceea ce le-a lipsit in primii ani ai vietii.

Cu siguranta, nu sunt atat de bine pusi la punct cu inovatiile tehnologice precum generatiile mai tinere, dar au un nivel inalt de inteligenta emotionala si toate celelalte calitati care deriva de aici: intuitie, implicare in munca lor, creativitate, curajul de a-si asuma riscuri si, mai ales, capacitatea de reactiona la leadership-ul emotional.