Barbu Drugă, boierul cu viața furată de comuniști! Povestea unuia dintre cei mai bogați români de la 1800 care a deținut Moara Craiova cu sute de angajați, un castel și Portul Cetate

La Cetate, un minunat sat port la Dunăre, atrage încă priviri și suflete un conac vechi, ridicat cu mulți ani în urmă de Ștefan Barbu Drugă, un afacerist vizionar al secolului XIX care, simțind potențialul enorm al zonei, a înființat portul pentru facilitarea comerțului cu cereale din zona Olteniei. Dar în afara portului și a vechiului conac la Cetate încă pot fi vizitate frumosul parc, moara precum și diferite anexe.

Barbu Drugă. O viață furată de comuniști.

Stilul Art Deco, cu influențele italienești ce amintesc de zorii secolului XX, impresionează și astăzi, clădirea fiind situată în mijlocul parcului, legată de acesta printr-o salbă de terase neacoperite, cele de la nivelurile superioare impresionând prin pergolele minunat concepute din fier beton. Nu interioarele sunt cele care uimesc, acestea fiind realizate simplist, clădirea fiind structurată pe două niveluri, unul subteran și unul cu terase la partea de sus. O scară interioară conectează toate aceste planuri ale clădirii.

Conacul a fost ridicat în 1875, iar peste mai mult de un veac, după 1989, domeniul revenea în proprietatea autorităților locale de la Cetate  pentru ca după 2000 să fie retrocedat unei urmașe a familiei Drugă, Joana Grevers. Joana a reușit să transforme ansamblul de clădiri și dependințe (conac, parc și port) într-un port cultural, aici organizându-se deseori impresionante evenimente artistice, expoziții, tabere culturale.

Istoricii scriu că Barbu Drugă a fost unul dintre cei mai mari boieri ai vremii, un veritabil afacerist al vremurilor, proprietarul unor case, mori şi terenuri, om de afaceri iubitor de cultură, deținător al unei impresionante colecţii de artă, constituită însă din copii ale originalelor făcute. Comuniștii i-au confiscat imensa avere, nereușind însă niciodată să îl întemnițeze.

Toma Rădulescu, istoric, consemnează:

 „A avut o avere impresionantă. A fost un om extraordinar, iar tot timpul îşi ajuta angajaţii cu bani. A deţinut case, terenuri, dar şi mori. La vremea respectivă ducea făină în Europa. Utilajele folosite erau de cea mai înaltă tehnologie.”

Așadar, Barbu Drugă a avut centrul afacerilor în comuna Cetate, pe malul Dunării, a gândit și apoi a ridicat un port care a însemnat imediat un succes financiar deosebit, majoritatea negustorilor din Europa venind pe acest fluviu pentru a achiziționa porumb și grâu românesc.

În Cetate oamenii vorbesc și astăzi despre vremurile de aur ale comunei lor. Ion Cârstea, localnic, declara:

„În port munceau peste 300 de oameni. Îmi aduc aminte că a fost inaugurat în anul 1904. Barbu Drugă a fost o figură emblematică pentru comuna Cetate. A deschis portul la Dunăre pentru înlesnirea exportului de cereale. Moara din zonă avea utilajele cele mai performante. A ţinut mult la domeniul de la Cetate de care s-a ocupat tot timpul. A fost ridicat din câte îmi amintesc în anul 1875.”

Peste ani, multe dintre proprietățile ridicate de Drugă au ajuns pe mâna unor impostori, reprezentanți de seamă ai societății decadente a anilor 90, iar un exemplu bun este vila „Casa Bujorului”, vilă ce aparținea într-o vreme controversatului afacerist oltean Dinel Staicu. Casa a fost proiectată și construită de celebrul arhitect italian Giovanni Battista, arhitect care și-a legat numele și de sediul Prefecturii Dolj, Primăria Craiovei şi Primăria Bucureşti.

Dinel Staicu a reușit să cumpere drepturile succesorale ale moştenitorilor lui Barbu Drugă și, desi casa a fost refăcută păstrând  foarte multe caracteristici ale stilului interbelic, peste vitraliile boierului Drugă au fost așezate termopanele odioase ale boierului de vremuri noi Dinel Staicu.

Soarta boierului vizionar a fost una tragică, găsindu-și sfârșitul în mizerie și singurătate.  Istoricul Toma Rădulescu l-a cunoscut personal, în anii copilăriei sale și rememora:

„Eu l-am cunoscut când aveam 12 ani. Eram la coadă la pâine cu tatăl meu, iar Barbu Drugă abia îşi putea trage picioarele. Din omul cu o avere impresionantă ajunsese de nerecunoscut. Cei care îl cunoşteau îi dădeau câte o bucată de pâine. Atunci am aflat cu adevărat povestea boierului oltean. Comuniştii au pus mâna pe averea lui Barbu Drugă. Este păcat că un astfel de om a ajuns să moară într-o mizerie cruntă.”

Un alt edificiu extraordinar îl regăsim în Craiova: prima moară cu aburi a Băniei a fost ridicată la începutul secolului XX la ieșirea spre Bariera Bucureștiului. Pentru acest proiect, Barbu Drugă a angajat o echipă de ingineri germani de la Brandenburg. Pe 12 februarie 1912 aceștia i-au prezentat boierului schițele proiectului.

O moară și un siloz special de cereale au fost în scurt timp ridicate de firma celebrilor constructori italieni Carlo Dalla Barba si Giovanni Battista Peressutti, arhitecți care au lăsat numeroase „urme” în orașul de pe Jiu: clădirea actualei Primării, la un moment dat Bancă a Comerțului, blocul Casa Alba, Casa Carianopol, în zilele noastre Comandamentul Jandarmeriei Dolj, Facultatea de Agronomie, Policlinica nr. 2 a Spitalului Filantropia. Aceiași arhitecți au reconstruit edificiile impunătoare ale Colegiului Carol I după incendiul din 1930, Sala de spectacole a Teatrului Liric si Prefectura Dolj.

În toamna anului 1912 Barbu Drugă primește de la Serviciul Administrativ al Primăriei Craiova permisiunea de construire a morii. Odată cu această decizie se aprobă și construirea unei căi ferate uzinale pentru a crea facilități de transport. În scurt timp Moara Barbu Drugă capătă o notorietate extraordinară, fiind depășită la nivel național doar de Moara Assan din Bucuresti. Este dotată cu motoare Diesel, aliniindu-se  tendințelor progresiste ale vremurilor.

Cutremurele din 1940 și 1977 nu reușesc să avarieze clădirea morii, iar dacă privim cu ochi de specialist în proiectul ei nu ne vom mira. Cele două secțiuni longitudinale care traversează corpul clădirii dovedesc cu date tehnice că plafoanele aveau capacitatea de a susține greutăți de până la 1500 kg pe metru pătrat.

Cine era acest om bogat cu nume rupt din regionalismele oltenești? Știm azi că s-a născut aproape de orașul unde a prosperat, Craiova. A venit pe lume la Brănești, lângă Filiași, casa unde a trăit în Bănie, cea de pe strada Bujorului, numărul 12, fiind astăzi vizitabilă. Istoricii spun că în cele două mari războaie în vremea cărora a trăit afacerea sa a asigurat necesarul de pâine al armatei române în mod gratuit.

Barbu a fost un excentric, aproape în fiecare dimineață apărea la „Minerva” în careta sa trasă de doi frumoși ponei. Acolo, la Minerva, se afla prețul grâului după un telefon dat, la ora 10 fix întotdeauna, la Bursa din Londra. Cu trei ani înainte de începerea construirii Morii Barbu Drugă, firma la care era asociat (Drugă&Chințescu) avea un credit de 100.000 de lei. Creditul, acordat de Banca Olteniei (sediul era în actuala clădire Palace Craiova) era cel mai mare acordat vreodată de la înființarea instituției bancare. Banca Olteniei era a doua mare bancă a Craiovei și în lista de clienți apăreau nume celebre ca ale industriașilor P. Andreescu, Moise A. Mendel, Isac Z. Blaustein sau fratii Russo.

Barbu Drugă a fost înmormântat în Cimitirul Ungureni din Craiova. După moartea asta, după căderea regimului comunist, în satul port Cetate s-a întâmplat un fapt extraordinar. Joana Grevers, descendentă a familiei boierului, a șters praful de pe pagina aceasta de istorie a familiei și a adus un parfum nou, cultural, moșiei strămoșului ei.

Ai mai putea citi și: Un secol de ascensiune financiară. Povestea familiei Mihail, afaceriștii care au cucerit România la 1800. Averea familiei era de 200.000 de lei într-o vreme în care leul românesc era la aceeași paritate cu francul elvețian

Joana se afla încă de la vârsta de 17 ani în Germania, după ce familia s-a refugiat, fugind cât mai departe de comunism. A studiat medicina la Regensburg, apoi s-a înscris la școala doctorală. Arta a rămas însă marea sa pasiune, așa că studiile s-au îndreptat și către acest vast și special domeniu, obținând și un titlu de doctor în istoria artei. Joana este membru în consiliul de conducere al colecției Peggy Guggenheim. La Galeria G 5 Kultur din München a facilitat expunerea unor lucrări de artă contemporană românească și acolo, la München, a pus bazele proiectului de la Cetate, despre care declara mai târziu

„Barbu Drugă a ţinut mult la domeniul de la Cetate, de care s-a ocupat permanent. A deschis portul la Dunăre pentru înlesnirea exportului de cereale, iar moara pe care a construit-o era înzestrată cu cea mai avansată tehnică din vremea sa. Toate eforturile mele de a reda strălucirea acestui loc, de a-l transforma în unul de transfer cultural danubian internaţional sunt un adevărat tribut adus unui strămoş deosebit, un om minunat, un veritabil vizionar.”

Nepoată prin alianță a filosofului Constantin Noica, Ioana Grevers a însuflețit domeniul lui Drugă de la Cetate. A fondat aici Cetate Arts Danube, un centru cultural închinat în special artei contemporane. La vechiul conac al familiei Drugă are loc în fiecare vară o întâlnire a artiștilor, sunt găzduite expoziții, iar în ultimii ani Joana a dezvoltat și un parc de sculptură.

Întrebată cum a aflat de moșia de la Cetate, Joana își amintește de albumul de poze al bunicii sale care locuia pe strada I.L. Caragiale din București, în proximitatea casei Regelui Mihai I:

„Bunica mea avea acasă un bol de argint plin cu fotografii, eu mă uitam mereu la ele și tot timpul m-a atras castelul de la Cetate. Prin aceste fotografii am reușit să îmi imaginez cum era viața lor înainte de comunism. Era un loc în care familia se întâlnea vara, aici erau petreceri, mergeau la vânătoare. Barbu Drugă era din Craiova și este fratele străbunicii mele, Paula Druga.”

Povestea lui Barbu Drugă, afaceristul oltean care a deschis un port la Cetate, moșierul despre care Craiova îți amintește zilnic oriunde te-ar purta pașii pe străzile ei, continua atât de frumos și azi, la Cetate, în zilele de vară când artiști din toată lumea se adună în grădina frumosului său conac.