De la Romanovi la Forbes și înapoi în Rusia. Povestea incredibilă a ouălor Fabergé, ouăle care ar fi putut opri războiul rece, vândute azi cu 25 milioane de dolari

1885, Rusia. Țarul Alexandru al III lea îi cere bijutierului Peter Carl Fabergé să creeze un ou-bijuterie, un cadou de Paște pentru soția sa, împărăteasa Maria Feodorovna. Țarul nu știe că în acel moment începe o poveste fabulosă. Comanda, care se voia a fi unică, se repetă în fiecare an, iar tradiția este dusă mai departe de fiul său atunci când va deveni țar și se va stinge odată cu dinastia Romanovilor, cei care au condus destinele rușilor  timp de trei secole, până la revoluția rusă din 1917.

Povestea ouălor Fabergé

Se știe că Fabergé, al cărui tata, Gustav, fondase firma omonimă, a finalizat cincizeci de ouă pentru Romanovi, iar dintre acestea doar patruzeci și trei sunt cunoscute și în zilele noastre. Doar prima comandă, primul ou, a primit câteva specificații, de la al doilea bijutierul având mână liberă, el stabilind toate detaliile creației iar acestea rămânând secrete chiar și pentru familia țarului până la dezvăluirea oului.

Fabergé a monitorizat în permanență procesul de producție, dar ouăle au fost create de echipe de fierari și bijutieri, designeri și specialiști care au avut, de asemenea, o libertate artistică maximală. Deși ouăle erau construite din materiale prețioase, valoarea lor era dată și de inventivitatea și fantezia artiștilor care cooperau pentru realizarea lor.

După asasinarea Romanovilor și preluarea Sankt Petersburgului de către bolșevici, aceștia au confiscat toate piesele descoperite, au păstrat o parte din ele iar altă parte au vândut-o. Fiecare ou are propria lui poveste, iar unele ascund încă mistere ce nu vor fi dezvăluite niciodată, probabil. Din momentul în care nu au mai fost în același palat, ouăle și-au început propriile aventuri.

În primii ani nu erau foarte căutate de colecționari, piața obiectelor de artă rămase după Romanovi fiind suprasaturată. Odată cu trecerea anilor însă, pasionații colecționari au început să simtă povestea din spatele fiecărei piese. Magnatul media Malcolm Forbes avea în propria colecție la un moment dat nouă ouă.

Astăzi ouăle imperiale Fabergé se vând cu zeci de milioane de dolari. Desăvârșite opere de artă, ele povestesc viața ultimei familii imperiale rusești și sunt martorele unui proiect de trei decenii al unei firme de bijuterii. Odată cu intrarea lor pe piața internațională de artă, ouăle au devenit adevărate mistere care apăreau și dispăreau din colecțiile faimoase, unele fiind pierdute pentru câțiva ani, reapărând când nimeni nu se mai aștepta.

Vă invităm să descoperim poveștile a nouă ouă create de magnificul Fabergé.

„Oul Mozaic” a fost realizat în anul 1914, iar această superbă piesă este creația Almei Theresia Pihl, una dintre cele două femei care au lucrat ca designer la Casa Fabergé în zorii secolului al XX-lea. Alma avea o tradiție familială, bunicul ei fiind bijutier șef iar fratele mamei un aurar recunoscut. Două ouă a proiectat Alma, „Winter Egg” în anul 1913 și „Mosaic Egg”, în vremea în care se aprindea prima scânteie a Marelui Război.

Se spune că pentru realizarea mozaicului s-a inspirat dintr-un model de broderie. Oul mozaic a mers la țarul Nicolae al II-lea și a fost un cadou pentru împărăteasa Alexandra. În zilele noastre, oul aparține tot unei familii regale, aflându-se în colecția familiei care dă regii britanici.

„Oul și găina” a fost primul ou comandat de Alexandru al III lea pentru Maria Feodorovna în anul 1885. A fost un cadou special de Paște și izvor al proiectului care a luat o așa mare amploare. În vremea realizării acestui ou, familia țarului și curtea imperială fuseseră supuse unor presiuni publice deosebite.

Oul cu foiță de aur era învelit cu smalț și prezenta o surpriză în interior. Surpriza era de fapt un gălbenuș auriu care se deschidea și dezvăluia o găină aurie așezată pe paie de aur. În plus, surpriza prezenta și o replică în miniatură de diamant a coroanei imperiale dar și un pandantiv cu rubin. Țarina a fost fermecată iar țarul a comandat pe loc un alt ou pentru anul următor. „Oul și găina” a fost deținut la un moment dat de Macolm Forbes, dar acum se află în proprietatea oligarhului rus Victor Vekselberg și este expus în Muzeul Fabergé.

„Oul de iarnă” a fost realizat în anul 1913, primul ou realizat de Alma Theresia Pihl.  În acel an comanda a fost dată tot pentru Maria Feodorovna, din nefericire împărăteasă văduvă în acea vreme. Oul a fost realizat din cristal de stâncă, iar meșterii sculptori au făcut minuni. A fost înfrumusețat prin gravură și ornamentele au fost realizate cu platină și diamante. Piesa sugera perfect gerul. Surpriza era un coș de platină încărcat cu flori realizate din aur și granate. În oul acesta se regăseau și 1378 de diamante. În anul 2002, un colecționar a cumpărat piesa cu 9,6 milioane de dolari.

„Oul încoronării” a fost realizat în anul 1897 și oferit împărătesei Alexandra în memoria încoronării din urmă cu un an. Oul, învelit în aur și email, conținea și o replică miniaturală a unei trăsuri imperiale construite special pentru Ecaterina cea Mare. Vagonul va transporta multe generații de Romanovi la diferite ceremonii. Trăsura avea roți care se roteau, ușile se deschideau și avea chiar și amortizoare și o scară pliabilă. Un diamant mare se afla în partea de sus a oului și alte zece mai mici descopereau monograma împărătesei. Oul „Coronation” a fost achiziționat de Malcolm Forbes în anul 1979 și astăzi face parte din colecția „Victor Vekselberg” găzduită în Muzeul Fabergé.

Al treilea ou imperial, prezentat în anul 1887 împărătesei Maria Feodorovna de către țarul Alexandru al III-lea, a fost unul dintre ouăle confiscate de la Romanov în timpul Revoluției Ruse și vândute colecționarilor occidentali de către bolșevici. Oul, pentru a i se pierde urmele, a fost șters din evidențe și impresia multor oameni a fost că s-a pierdut definitiv. În anul 2010 a fost găsit într-un târg de antichități din Statele Unite ale Americii.

Fără să știe ce cumpără, un delaer de antichități l-a luat în speranța că va obține rapid profit. Un an mai târziu citea în „Daily Telegraph”, ziar din Marea Britanie, că există o „căutare frenetică” a unui ou înalt de aproape 8 cm, care se sprijinea pe un suport de aur elaborat cu picioare de labe de leu și era împodobit cu safire și un buton de diamant. Dealerul a adus piesa unor experți și a avut surpriza de a descoperi că obiectul pe care plătise 13.302 dolari și pe care se gândea serios să îl topească era o avere. A fost estimat ca valorând 33 de milioane de dolari. În zilele noastre oul este parte a unei colecții private.

„Oul boboc de trandafir” este o piesă emailată, cu pietre prețioase, realizată în anul 1895 de Mikhail Perkhin după o idee a lui Carl Fabergé.  A fost primul cadou al lui Nicolae al II-lea pentru Alexandra, prințesa cu rădăcini germane. Una dintre surprizele oului, trandafirul galben opac, amintea de extraordinarele grădini de flori din Darmstadtul ei natal. În interiorul trandafirului mai erau două surprize care din păcate nunmai există în prezent: o coroană de aur cu diamante și rubine și un pandantiv cu rubin cabochon.

Oul de boboci de trandafir a fost păstrat în colecții private și publice după Marele Război. În anul 1985 Malcolm Forbes l-a cumpărat de la „Fine Arts Society din Londra”, l-a vândut apoi lui Viktor Vekselberg, în a cărui colecție găzduită de Muzeul Fabergé din Sankt Petersburg se află și astăzi.

„Oul renașterii” este ultimul cadou primit de Maria de la Alexandru al II lea, în anul 1894. Piesa a fost inspirată de un sicriu oval de agat creat de olandezul Le Roy. Surpriza a fost pierdută și, în timp ce unii speculează că a fost un pat de perle, alții, printre care se află și Christopher Forbes, cred că a fost ceva numit „Oul Resurecție”, un ou cu bijuterii din cristal de stâncă, creat de Fabergé.

Vezi și: Paștele în vremea Ceaușeștilor. Povestea anilor ’80 în care Dumnezeu era interzis iar mieii erau marfă de contrabandă

„Oul cu frunze de dafin” este unul dintre ouăle oferite de Nicolae al II lea mamei sale, Maria Feodorovna. Cadoul a fost oferit în anul 1911. Oul era construit din email, completat maiestuos cu nefrit și pietre prețioase. Ascunde o pârghie miniaturală care activează un vârf cu balamale care descoperă co pasăre care mișcă din aripi, întoarce capul și cântă.

Piesa a fost mulți ani de zile etichetată greșit „Oul de portocal”. A fost descoperită însă o factură originală de la Fabergé (12.800 de ruble, aproximativ 98.000 de dolari astăzi), dezvăluind adevăratul nume al oului. Malcolm Forbes l-a adăugat în colecția sa în 1965 pentru 35.000 de dolari, dar astăzi face parte din Colecția „Victor Vekselberg”.

„Oul cu lăcrămioare” a fost cadoul anului 1898 pentru împărăteasa Alexandra, surpriza din interiorul acestui ou Art Nouveau fiind dezvăluită la activarea unui buton de perle montat în aur. În interior sunt portretele țarului Nicolae al II-lea, și ale fiicelor Olga și Tatiana. Imaginile au fost pictate pe fildeș de celebrul miniaturist Johannes Zehngraf și încadrate în diamante-trandafiri, carcasa exterioară fiind realizată din smalț roz de culoare trandafirie din care ies picioare din frunze verzi-aurii cu picături de rouă de diamant. Lăcrămioarele au tulpină de aur, frunze emailate verzi și flori din aur, încrustate cu rubine, perle și diamante.

Pentru a înțelege nivelul de interes pentru ouăle imperiale ale colecționarilor private sau publici pe parcursul ultimului secol, este interesant să urmărim cel puțin istoria custodiei unei piese. Astfel, Armand Hammer, un magnat de petrol din Statele Unite ale Americii, lua imediat după primul război mondial oul „Renaissance” și alte nouă pentru doar 1.500 de ruble, echivalentul a aproximativ 12.000 de dolari în dolari de astăzi, vindea oul în 1937 unui aristocrat britanic, producătorul de filme Henry Talbot DeVere Clifton.

În 1949 ouăle erau cumpărate de fondatorii capsatoarelor Swingline, Belle și Jack Linsky, care încercau fără succes să le doneze Muzeului Metropolitan de Artă. Cei doi soți Linsky au vândut mai târziu oul „Renaissance” unui dealer de antichități din Manhattan de la care le va cumpăra însuși Malcolm Forbes. În anul 2004, oul, alături de încă nouă piese, era vândut lui Viktor Vekselberg, pentru un preț de aproximativ de 100 de milioane de dolari.

Vezi și: Învierea. Povestea sărbătorii pascale de la paharul închinat în cinstea sultanului la consumerismul din secolul 21